Florin Zamfirescu, un mare gazetar
Se împlineşte astăzi un an de la moartea prematură, tragică a lui Florin Zamfirescu, directorul fondator al "Ziarului Lumina".
Puţini, cred, dintre cititorii şi poate chiar dintre colegii noştri, condeieri la acest ziar, au ştiinţă de contribuţiile sale în domeniul gazetăriei, contribuţii de excepţie. Florin a fost un mare gazetar. De altfel, cred că focul pasiunii sale pentru gazetărie i-a şi şubrezit sănătatea.
Lui i se cuvine, cred, un loc important în istoria gazetăriei de după Revoluţie. Şi mai ales atunci când este aşezat în rândul promotorilor şcolii ieşene. Există o asemenea şcoală, cu trăsături distincte, precum există, cum se ştie, în istoria literaturii, o şcoală a criticii literare ieşene. Distincţia ei o constituie dimensiunea analitică a viziunii. Şi-n domeniul gazetăriei, tot spiritul critic, matur şi rafinat dă tonul caracteristic al acestei şcoli. Iar Florin Zamfirescu, alături de alţii, precum profesorul Daniel Condurache, a fost unul dintre importanţii ei stâlpi de la începutul anilor â90.
Ca nume important în istoria gazetăriei, el se distinge prin trei mari contribuţii. Înainte de 1989, a fost unul dintre cei care a găsit şi dezvoltat formula cunoscutei publicaţii "Opinia studenţească". Nu era uşor. La sfârşitul anilor â80, regimul cenzurii era foarte dur. Şi, în aceste condiţii, apărea la Iaşi, cu o ritmicitate crescută, această revistă, care entuziasma, chiar şoca uneori prin noutăţile editoriale. Acolo, şi nu în revistele de cultură, apăreau pentru prima dată fragmente din opera marilor scriitori americani sau occidentali, ţinuţi la index de regim. Şi tot "Opinia studenţească" îşi căpătase o notorietate naţională prin interviurile şi reportajele care ţinteau la realităţile groteşti ale dictaturii.
După Revoluţie, echipa celor care conduceau "Opinia studenţească", din care făcea parte şi Florin Zamfirescu, a găsit formula de săptămânal social şi politic de mare succes. A urmat, după aceea, fondarea ziarului "Monitorul", unde Florin a fost omul de bază al viziunii editoriale. În scurt timp, "Monitorul" s-a răspândit nu numai în Moldova, dar şi în Ardeal. A fost primul ziar regional din România. Şi nu numai succesul acestei largi popularităţi trebuie remarcat, ci şi tonul echilibrat al scriiturii. Şi asta în perioada când izbucnise pofta de senzaţional.
Desigur, al treilea mare moment important al carierei sale strălucite a fost înfiinţarea "Ziarului Lumina". I se cuvine pe deplin formula găsită de un coleg, cea de "părinte al publicaţiei noastre". Cu câţiva ani în urmă, un profesor american, specialist în jurnalism religios, văzând "Ziarul Lumina", a exclamat entuziasmat: Un asemenea ziar religios, atât de cuprinzător, nu apare nicăieri în lume! Şi dacă astăzi ne bucurăm, când încercăm să perfectăm formula sa editorială, meritele cele mai mari trebuie să i le acordăm tot lui Florin. Dumnezeu să-l odihnească!