Frumuseţea sacră a României, descrisă de Le Monde

Cotidianul francez Le Monde a publicat un amplu reportaj despre obiective turistice din Maramureş şi Bucovina, intitulat „Frumuseţea sacră a României”. Autorul, François Bostnavaron, turist pentru o săptămână în România, pe care o prezintă ca fiind o „ţară francofilă şi adesea francofonă”, nu-şi ascunde admiraţia faţă de peisajele văzute şi oamenii întâlniţi aici.

Aeroportul din Cluj-Napoca nu este de dimensiunea lui Roissy, dar totul este la fel de bine, îşi începe el relatarea, remarcând rapiditatea formalităţilor vamale, în aproximativ zece minute, şi a închirierii unei maşini - o Dacia. După sosirea la Cluj, primul obiectiv al excursiei sale este Breb, situat la poalele masivului Gutâi, în Valea Marei. Bostnavaron îi linişteşte pe cititori dând asigurări că „reţeaua rutieră, în special drumurile principale, este destul de bine întreţinută”, iar peisajele sunt variate, alternând păduri, păşuni şi sate cu case din lemn.

La Breb, prima care apare este biserica, ale cărei turle înalte, acoperite cu zinc, sunt scăldate în lumina soarelui, la sfârşitul zilei. Frumuseţea pensiunii la care a făcut rezervare, cu poarta sa sculptată tradiţional, este dublată de primirea „caldă şi prietenoasă” a proprietarilor, „la ­înălţimea a ceea ce s-ar putea imagina”. Camera este una tipic tradiţională, ca un „concentrat de artizanat local”. De altfel, localnicii au păstrat în această regiune costumele tradiţionale şi turistul francez a avut ocazia să-i vadă cum ies îmbrăcaţi astfel, la chemarea clopotelor micii biserici, pentru a asista la slujba de duminică.

În jurul localităţii Breb, abundă locurile de vizitare pentru a descoperi această regiune şicanată de istorie, unde localnicii au fost refractari şi au rezistat tuturor regimurilor, inclusiv în epoca Ceauşescu. Pentru a înţelege bine evoluţia sa, scrie semnatarul articolului, este esenţial de vizitat Muzeul naţional al totalitarismului de la Sighet, unde fiecare celulă este un spaţiu didactic, ce permite înţelegerea modului în care s-a dezvoltat rezistenţa anticomunistă.

De la Sighet, într-o jumătate de oră se ajunge la Săpânţa, oraş faimos pentru „Cimitirul vesel”, îşi continuă relatarea François Bostnavaron, care descrie locul ca o asociere prolifică între un Rousseau local, un sculptor amator şi un antreprenor de pompe funebre. Stan Ioan Pătraş, cel căruia îi datorăm acest cimitir extraordinar, a fost un pic din cei trei la un loc, estimează autorul reportajului, descriind în mod detaliat pentru cititori prin ce se face atât de remarcat acest loc.

Excursia lui François Bostnavaron continuă la Mănăstirea Bârsana, la Rozavlea, Ieud, Moldoviţa, Prislop, călătoria de mai multe zile alternând pe drumuri de munte, păduri de pin sau sate, în farmecul culorilor toamnei ce amintesc de Vestul canadian. Mănăstirile urmează una după alta, Humor, Voroneţ cu albastrul său celebru, supranumită „Capela Sixtină a Orientului”, Biserica Arbore... din lemn masiv, cu faţade pictate şi colorate, Suceviţa, ale cărei fresce exterioare sunt incluse în patrimoniul mondial UNESCO. Bostnavaron laudă bucătăria locală, este încântat de casele tradiţionale, dar remarcă şi unele mai moderne, „adesea asociate cu o maşină de marcă nemţească, simbol al succesului”.

Revenind la Cluj, în încheierea excursiei sale, Bostnavaron descrie oraşul ca fiind foarte cosmopolit şi, mai presus de toate, foarte conectat. „Nu este neobişnuit să auzi vorbindu-se în franceză şi există un motiv bun: mulţi studenţi care au ratat primul an în Franţa vin să îşi încerce norocul aici”, scrie Bostnavaron în finalul reportajului său, apărut în ediţia de weekend a bine-cunoscutei publicații franceze.