Glasul ecoului

Există o vorbă în popor care spune: “Bine faci, bine găseşti!“ Mulţi nu mai cred în ea, astăzi socotind că lumea s-a înrăit atât de mult, încât binele este întotdeauna răsplătit cu rău, sau dacă nu, atunci cu indiferenţă, cu nepăsare. Nu aş fi chiar atât de pesimist încât să cred asta, fiindcă realitatea mi-a dovedit contrariul. Atunci când faci bine în mod dezinteresat altcuiva, când nici nu gândeşti, vei primi înapoi, sub o altă formă, ajutorul oferit cândva aceluia.

 

Aflându-se în excursie pe munte, o tânără familie a poposit într-o cabană de la marginea unei văi. Băiatul cel mic, supărat pe fratele său, s-a dus în spatele cabanei şi a strigat cu ciudă: „Te urăsc!“ Dar, imediat, o voce puternică, glasul ecoului, i-a răspuns: „Te urăsc, te urăsc...!“ Speriat, copilul a alergat în casă şi i-a povestit tatălui toată păţania, spunându-i că, afară, cineva strigă la el că-l urăşte. Au mers împreună la locul cu pricina, unde tatăl i-a spus fiului său: „Aici erai când ai auzit că cineva te urăşte?“ „Da!“ „Ia spune-i că-l iubeşti!“ „Te iubesc!“ - a strigat copilul şi, de îndată, văile i-au răspuns: „Te iubesc, te iubesc!...“  „Ţine minte, i-a mai zis tatăl, aşa este şi în viaţă: dacă eşti om rău şi te vei purta astfel cu semenii tăi, numai răutate vei întâlni, dar dacă eşti om bun şi te porţi frumos cu ceilalţi, atunci multă dragoste vei găsi la tot pasul. Şi, chiar dacă nu vei fi iubit totdeauna de către oameni, în schimb, dragostea Domnului va fi mereu cu tine. Să nu uiţi asta!“ (Augustin Păunoiu)