Grozăvia de a fi mai în vârstă decât mama

Nu ți-e rușine să-mi faci băiatul de aceeași vârstă cu mine? Mama, care nu s-a certat niciodată cu nimeni, a tăbărât asupra timpului. Țipă din pragul lumii celeilalte la el, încercând să mă apere de bătrânețe. Ar fi putut, când încă era pe lumea aceasta, să se apere și pe ea la fel, dar n-a ridicat un deget împotriva bătrâneții ei, și nici mai apoi, când a început moartea să-i dea târcoale.

Timpul trecea chiar pe la noi prin curte, îl vedeam în fiecare zi trecând.

O auzeam deseori pe mama dându-i bună ziua ca unui om, în loc să-i spună câteva de la obraz. Pragul casei noastre era un loc tocmai bun pentru asta. Dar mama nu știa să ridice glasul la nimeni.

Ce-o fi apucat-o acum, când e vorba de bătrânețea mea care e încă tânără?

Poate se gândește la faptul că mă așteaptă o moarte la fel de tânără ca a ei. Avea exact vârsta mea de acum mama când a murit. În loc să se bucure, îi este frică să nu pățesc și eu la fel.

I-am cerut mereu, până să mă nasc, să rămân pentru tot restul vieții în burta ei. Acolo nu îmbătrâneam niciodată. Dar ea zicea că vrea să mă țină în brațe și că e musai să mă nasc ca să poată face asta.

Nu e nimic rău în faptul că urmează să mor. Mama o să mă țină în brațe din nou. Nu moartea mea o sperie, ci faptul că suntem de aceeași vârstă. Of, Doamne, o aud spunând, n-am avut norocul să fie în timpul vieții fiului meu nici un război! Să fi murit bietul de el pe front. Rămânea tânăr mereu. Scăpam amândoi de rușinea de a avea aceeași etate acum. Nu m-aș mira să-l văd chiar mai bătrân decât mine curând. De ce nu l-oi fi ascultat când îmi cerea să-l las până hăt târziu nenăscut? Să fi crescut mare în burta mea. Să se fi însurat acolo. Ce nuntă i-aș fi făcut! Le-ar fi fost mai bine și copiilor lui. I-aș fi adus pe toți pe lume acum. Pe lumea asta unde, Dumnezeule mare, ce grozăvie!, se întâmplă iată ca mamele să fie întrecute în vârstă de fiii și nepoții lor!