Hipertensiunea arterială, boala stilului modern de viaţă

Nu întâmplător, hipertensiunea arterială poate fi asemuită cu un „ucigaş tăcut“, întrucât, o lungă perioadă de timp, nu prezintă nici un simptom exterior detectabil, nu provoacă dureri cu localizare bine definită, chiar dacă acţionează, în tăcere, vreme de mulţi ani

În majoritatea cazurilor, hipertensiunea este o afecţiune frecvent asimptomatică, fără manifestări distincte. De cele mai multe ori, boala este descoperită la un control medical făcut pentru alte probleme de sănătate, când majoritatea pacienţilor rămân surprinşi de afecţiunea pe care nici nu o bănuiau. Unele persoane încep să gândească la tensiune abia atunci când presiunea sângelui „ticăie ca o bombă cu ceas“ sau atunci când au loc frecvente sângerări nazale, dureri inexplicabile de cap, mai ales dimineaţa, cu ameţeli şi vertij la ridicarea din pat, zgomote sau vâjâieli în urechi, palpitaţii, oboseală neobişnuită, cu gâfâieli după orice efort fizic, apariţia unor puncte luminoase în câmpul vizual (popular denumite „stele verzi“), înceţoşarea vederii, tulburări de echilibru, somnolenţă şi chiar senzaţia de amorţeli ale feţei, limbii şi ale degetelor. Statisticile medicale arată că hipertensiunea arterială se plasează pe primul loc pe lista cauzelor de deces pe plan mondial, fiind cea mai răspândită boală a omenirii, care ucide circa 20% din populaţia adultă. Se consideră că această boală şi complicaţiile sale fac mai multe victime decât cancerul şi accidentele de circulaţie luate la un loc. Pe glob ar exista circa 1 miliard de locuitori bolnavi de hipertensiune, dintre care mor anual peste 7 milioane persoane. După unele calcule rezultă că, până în anul 2025, frecvenţa bolii va ajunge la 60% din populaţia adultă de pe pământ. Fără o statistică riguroasă, se apreciază că în România ar exista peste 39% locuitori bolnavi de hipertensiune, cu incidenţă mai mare în zona rurală (42,7%) decât în zona urbană (37,9%). Cel mai frecvent, boala este depistată în Bucureşti şi în judeţele din Banat. Din nefericire, rata mortalităţii cauzate de hipertensiune şi de alte boli cardiovasculare a ajuns în România la 61% din numărul total de decese în timp ce în Uniunea Europeană este de numai 37%. Frecvenţa bolii este într-o continuă creştere, paralel cu intensificarea vieţii stresante a zilelor noastre, cu ore lungi de muncă şi cu o alimentaţie necorespunzătoare, în care intervin produsele de tip fast-food, încărcate cu grăsimi animale şi sare. Cea mai rapidă creştere, în valori procentuale, are loc la anumite grupări etnice, precum cele de origine sud-asiatice, africane şi caraibiene, datorită trecerii, treptate sau forţate, la stilul de viaţă modern. Ce este hipertensiunea arterială? Se defineşte ca o boală cardiovasculară, care constă din creşterea permanentă sau accidentală a presiunii exercitate de sângele în mişcare, la trecerea din ventricolul stâng spre sistemul arterial şi venos. La stabilirea tensiunii arteriale se foloseşte un tensiometru, utilizat încă din secolul al XIX-lea. Cu acesta se măsoară două valori: tensiunea sistolică, luată în momentul contracţiei inimii şi trecerii sângelui din inimă în aortă (valorarea mare); tensiunea diastolică, luată în momentul relaxării muşchilor inimii. Valorile normale ale tensiunii pot înregistra cifre diferite în funcţie de unii factori, în primul rând, în funcţie de vârstă: la naştere tensiunea normală este de 50 mm Hg (sistolică) şi 30 mm Hg (diastolică); la bebeluşul de o lună este de 80/60 mm Hg; la adolescenţi ajunge la 120/70 mm Hg; la o persoană adultă tensiunea optimă este 130/80 mm Hg; la o vârstă mai înaintată valoarea optimă este de 140/90 mm Hg. De la copilărie la pubertate şi maturitate, tensiunea trebuie să fie relativ constantă, cu excepţia persoanelor obeze, la care apar valori peste limita normală de 2-6 ori, mai frecvente decât la persoanele cu greutate optimă. La persoanele bolnave de diabet se acceptă ca valori normale o creştere cu 5 mm Hg. Hipertensiunea se instalează la peste 150/90 mm Hg Peste valorile de 150/90 mm Hg se consideră că s-a instalat hipertensiunea arterială în 3 stadii: stadiul I (tensiune moderată) cu valori de 150-170 mm Hg, când muşchii inimii se contractă pentru pomparea sângelui (presiune sistolică) şi 90-100 mm Hg când muşchii inimii sunt relaxaţi (presiune diastolică); stadiul II (tensiune medie) cu valori de 180-190 mm Hg (sistolică) şi 105-115 mm Hg (diastolică), care se caracterizează prin semnale de hipertrofie a ventriculului stâng ce se stabilesc clinic, electrocardiografic, radiologic şi prin examinarea fundului de ochi; stadiul III (tensiune critică) la valori care depăşesc 200 mm Hg (sistolică) şi 120 mm Hg (diastolică) caracterizată prin apariţia complicaţiilor cardiace, coronariene, cerebrale şi renale. Factori declanşatori Principalii factori care declanşează hipertensiunea sunt: mărirea debitului de sânge, creşterea rezistenţei vasculare periferice, ca urmare a vasoconstricţiei, a pierderii elasticităţii pereţilor arteriali sau a obturării vaselor şi arterelor în urma depunerii plăcilor de colesterol. La acestea se adaugă cauze ereditare, congenitale, renale, endocrine, prin nefuncţionarea glandei suprarenale, stilul de viaţă sedentar, sarcina şi consumul excesiv de pilule anticoncepţionale. În funcţie de starea individuală specifică, un rol important îl are obezitatea şi celulita, fumatul, consumul în exces de alcool, cafea, ceai negru şi sare, stări tensionate şi de stres prelungit şi chiar zgomote intense. Este frecventă instalarea hipertensiunii la persoanele agresive, impulsive şi la stări de stres, nelinişte şi emoţii puternice, când se produce o cantitate mare de adrenalină, ce favorizează creşterea tensiunii. O tensiune ridicată în timpul sarcinii (preeclampsie) face probabilă permanentizarea hipertensiunii chiar şi după naştere, iar fătul va fi predispus la hipertensiune, obezitate, diabet şi la creşterea colesterolului. Odată cu înaintarea în vârstă, creşte rezistenţa vaselor sanguine mici (arteriole) la curgerea sângelui şi, prin aceasta, inima trebuie să facă un efort mai mare pentru pomparea sângelui în tot organismul. Din momentul în care tensiometrul indică valori peste 150/90 mm Hg, este necesar ca orice adult sau vârstnic să-şi verifice tensiunea arterială la intervale scurte de timp, iar tratamentul să fie făcut cu seriozitate, pentru a evita riscurile unor complicaţii cardiovasculare agravante. Cauzele afecţiunii Principalele cauze ale declanşării bolii sunt: mărirea debitului de sânge, creşterea rezistenţei vasculare periferice, ca urmare a vasoconstricţiei sau a obturării vaselor în urma depunerii plăcilor de colesterol. La acestea se adaugă cauze ereditare, congenitale, renale, endocrine prin nefuncţionarea glandei suprarenale, stilul de viaţă sedentar, sarcina şi consumul excesiv de pilule anticoncepţionale. În funcţie de starea individuală specifică, un rol important îl are obezitatea şi celulita, fumatul, consumul în exces de alcool, cafea, ceai negru şi sare, stări tensionate şi de stres prelungit şi chiar zgomote intense. O tensiune netratată corespunzător poate fi un important factor de risc, întrucât evoluează, frecvent, spre afecţiuni agravante, atroscleroză coronariană, cardiopatie ischemică, infarct miocardic, insuficienţă miocardică, accidente vasculare cerebrale, arterite, hemoragii retiniene, stenoza carotidelor, insuficienţă renală cronică, pierderea graiului şi pareză. Din statistici rezultă că 50% din bolnavii hipertensivi suferă de cardiopatie ischemică, iar 20% mor de infarct cerebral. Usturoiul reduce riscul accidentelor vasculare Normalizarea tensiunii arteriale implică o medicaţie de durată cu preparate hipotensive, hipotonice, diuretice, colagoge, coleretice şi calmante. Alte tratamente se fac cu infuzii, decocturi sau tincturi utilizate pe lungă durată, chiar tot restul vieţii, în funcţie de starea bolnavului şi de evoluţia bolii. Au o mare eficienţă preparatele din unele plante, cunoscute ca hipotensive: păducelul (flori, frunze, fructe), denumit „laptele bătrânilor“, are o veche tradiţie în remedierea bolilor de inimă, cu efecte coronaro-dilatatoare în normalizarea tensiunii şi a ritmului cardiac şi efecte sedative în diminuarea excitabilităţii sistemului nervos; se foloseşte tinctură preparată dintr-o cană de flori şi frunze cu două căni alcool 700 care se macerează timp de 14 zile şi se ia câte o linguriţă în puţină apă pe zi, înainte de masa principală, într-o cură de câte 20 de zile pe lună pe durată de 6 luni pe an; usturoiul, produs bogat în sulfide şi alicină, are rol în reducerea nivelului de colesterol, în diminuarea tendinţei de coagulare a sângelui şi curăţarea vaselor sanguine. Astfel, micşorează presiunea sanguină, reduce riscul bolilor de inimă şi al accidentelor vasculare cerebrale. Se iau câte 1-2 căţei proaspeţi zilnic, mai ales dimineaţa, sau se prepară o tinctură din suc stors din căţei curăţaţi şi zdrobiţi, care se amestecă cu o cantitate egală de alcool 700: Se consumă câte 30 picături de 2 ori pe zi, în 50 ml lapte sau apă îndulcită, cu 15-20 minute înainte de mese; mesteacăn - cu acţiune diuretică şi hipotensivă, prin eliminarea colesterolului depus pe pereţii vaselor, se foloseşte sub formă de infuzie din 10 g frunze uscate la 250 ml apă clocotită la care se adaugă un vârf de cuţit bicarbonat de sodiu pentru a mări efectul diuretic; traista ciobanului, cu rol în normalizarea tensiunii instalată la menopauză; se prepară decoct din 30 g herba uscată care se fierbe timp de 10 minute într-un litru de apă şi se beau 2-3 căni pe zi; tei argintiu - se foloseşte ceai din flori uscate (1-2 căni pe zi), cu rol în reglarea hipertensiunii pe fond nervos şi la relaxarea musculaturii şi a minţii; talpa gâştei are efecte sedative şi hipotensive în reglarea presiunii sanguine şi a ritmului cardiac; se prepară infuzie din 3 linguri herba uscată la 250 ml apă clocotită şi se beau 2-3 căni pe zi; isopul, folosit încă din Antichitate pentru efectele vasodilatatoare asupra arterelor şi în scăderea presiunii sanguine, se prepară infuzie dintr-o lingură herba uscată la 250 ml apă clocotită şi se beau două căni pe zi. Rozmarinul reglează ritmul cardiac - sulfină galbenă, cu efecte în scăderea tensiunii prin dilatarea vaselor periferice; se utilizează infuzie din o lingură flori uscate la 250 ml apă în clocot şi se beau 2 căni pe zi; rozmarinul, cu efecte de ameliorare a circulaţiei sângelui, reglarea ritmului cardiac şi combaterea hipertensiunii asociată cu retenţia hidrică şi cu unele afecţiuni hepatobiliare; se prepară un macerat timp de 12 ore din 3 linguriţe herba la 250 ml apă rece şi se beau 2 căni pe zi (dimineaţa şi seara), într-o cură de o lună; coacăzul negru, utilizat sub formă de sirop din frunze şi fructe, se recomandă pentru a preveni hipertensiunea, insuficienţa cardiacă şi angina pectorală; vâscul intră în multe reţete ca remediu contra hipertensiunii, cu acţiune sedativă şi antispastică; se prepară un macerat la rece ţinut timp de 12 ore din 40 g frunze proaspete la 1 litru apă din care se bea câte un pahar pe zi, înainte de mese, într-o cură de 2 săptămâni pe lună. Cel mai eficient este vâscul crescut pe ramuri de stejar sau brad. Se mai practică folosirea pulberii de vâsc (1 linguriţă rasă luată dimineaţa pe stomacul gol care se înghite cu puţină apă). Trebuie ştiut că prezenţa unor substanţe toxice din vâsc determină anumite restricţii în folosire, mai ales la bolnavi cu leziuni cardiace, fiind administrat numai în amestecuri, în doze strict controlate; saschiul utilă sub formă de infuzie din frunze uscate pentru hipertensiune şi ateroscleroză coronariană; amestecul de păducel (flori, frunze) cu măslin (frunze); se prepară ceai sau tinctură, luate de 1-2 ori pe zi, într-o cură de 2 luni. Reţeta autorului pentru ceai sau tinctură: păducel, talpa gâştei, mesteacăn, traista ciobanului, usturoi, sulfină galbenă, isop, coada şoricelului, tei argintiu şi sunătoare. Limonada are efect hipotensiv În primul rând se recomandă o cură de lungă durată (2 luni) cu sucuri de legume (câte 50 ml suc de sfeclă roşie, morcov, pătrunjel, păstârnac, tomate), cu adaosul unei linguriţe de suc din usturoi, hrean şi lămâie din care se beau câte 2-3 pahare pe zi. Se pot consuma, zilnic, câte 2-3 căţei de usturoi (cu 30 minute înainte de mese) care influenţează favorabil ritmul şi contracţiile inimii, având un important rol vasodilatator şi hipotensiv. Usturoiul poate fi utilizat şi sub diferite forme farmaceutice (infuzie, decoct, tinctură). Efecte bune s-au constatat prin folosirea de fiertură cu teci uscate de fasole sau decoct din rădăcini şi frunze de pătrunjel la care se adaugă puţin usturoi. În fiecare dimineaţă, pe stomacul gol, se bea o limonadă preparată din zeama unei lămâi, îndulcită cu zahăr sau miere de albine. O altă reţetă de casă constă din tocarea unei lămâi (inclusiv coaja) care se amestecă cu 10 g drojdie de bere şi se consumă, fracţionată în 2 reprize, câte ˝ din cantitatea preparată. Tot dimineaţa (înainte de micul dejun) şi seara (înainte de culcare) se va consuma câte o lingură de ulei de măsline, porumb sau floarea soarelui care au efecte dietetice contra hipertensiunii prin dizolvarea colesterolului sanguin şi a lipidelor serice. O zi de cruţare, numai cu legume şi fructe În cazuri mai grave, cu tensiuni peste 18-20 cm Hg, regimul alimentar prevede, săptămânal, o zi de cruţare numai cu legume şi fructe, iar la persoanele obeze cura se prelungeşte la 2-3 zile pe săptămână. În restul zilelor se trece la o alimentaţie cu legume şi fructe, bogate în săruri de potasiu şi în vitamine, care degradează colesterolul din ficat şi din vasele sanguine. Dintre legumele şi fructele proaspete se recomandă a se consuma zilnic usturoi, ceapă, praz, salată verde, leuştean, mazăre, fasole (păstăi şi boabe), tomate, ţelină (rădăcini şi frunze), sfeclă roşie, hrean, pere, pepene verde, banane etc. Acestea asigură o bună funcţionare a arterelor prin conţinutul ridicat în fibre, vitamine şi elemente nutritive. Pe lângă acestea, pot fi consumate supe de legume, carne de vită şi pasăre (fiartă sau rasol), peşte (de 3 ori pe săptămână) pentru conţinutul ridicat în acizi graşi de tip Omega-3 (mai mult în somon, macrou, ton), având efect de diminuare a riscului de formare a cheagurilor de sânge pe artere şi de micşorare a procentului de decese în rândul persoanelor care au suferit deja un infarct. Sunt recomandate, după caz, lapte degresat, iaurt, brânză de vaci, cartofi fierţi, pâine integrală fără sare, ulei vegetal, albuş de ou, bulion de legume, cereale germinate (grâu, secară, orz), pişcoturi crocante, fructe (proaspete, coapte, compoturi). Evitaţi, pe cât posibil, sarea Se evită sarea la masă şi alimentele bogate în sare (murături, afumături, preparate în saramură) ştiind că elementul sodiu reţine apa, iar volumul de sânge creşte spectaculos (hipervolemie), mărind presiunea asupra arterelor. Necesarul de sare (2-4 g/zi) se găseşte deja în legume, fructe, pâine, mămăligă, brânză, gustări crocante şi în cerealele consumate la micul dejun. Sunt total interzise mesele copioase şi consumul de grăsimi animale, care măresc riscul depunerii de colesterol pe pereţii arterelor, cu reducerea elasticităţii vaselor sanguine şi instalarea aterosclerozei. De asemenea, se vor exclude din alimentaţie carnea de porc, raţă, gâscă şi vânat, mezeluri, şuncă, afumături, prăjeli, produsele alimentare tratate cu azotat de sodiu sau cu glutamat monosodic, care potenţează o anumită aromă, peştele gras de crescătorie şi peştele afumat, organe, conserve de carne şi peşte, brânzeturi sărate, caşcaval, gălbenuş de ou, condimente iuţi, murături, măsline, dulciuri rafinate, snacks-uri, cafea, ceai negru, tutun, băuturi acidulate şi alcoolice, ape minerale sodate. Pentru o alimentaţie sănătoasă, grăsimile animale vor fi înlocuite cu uleiuri vegetale (de măsline, porumb, floarea soarelui presate la rece), iar gustul mâncărurilor se va armoniza cu lămâie, pătrunjel, mărar, coriandru, ceapă, usturoi, oţet. Regimul de viaţă În general, nu este necesară imobilizarea la pat a bolnavului, dar la valori prea ridicate (peste 20 mm Hg) este indicat repausul obligatoriu şi relaxarea organismului. De asemenea, se vor evita eforturile fizice şi intelectuale exagerate, precum şi sporturile de performanţă, mai ales ridicarea de greutăţi mari, care pot creşte tensiunea până la riscul fisurării unui vas de sânge sau pierderea de sânge din nas (epitaxis), sângerarea în retină şi chiar un atac cerebral. Bolnavul nu se va expune timp îndelungat la soarele amiezii în cursul zilelor toride de vară şi nici nu va urca la altitudini prea mari (la munte sau chiar cu avionul). Tratamentul balneoclimateric Se recomandă pentru hipertensivi un tratament cu climat existent la altitudinea de 700-1000 m, preferând staţiunile balneare Vatra Dornei, Borsec, Covasna, Buziaş.