Hrana duhovnicească şi pâinea cea de toate zilele

În Sfintele Evanghelii întâlnim nu mai puţin de şase relatări despre înmulţirea pâinilor: mărturia Sfântului Evanghelist Matei se regăseşte şi la ceilalţi trei evanghelişti (Mc. VI, 34-45; Lc. IX, 10-17, In. VI, 5- 14), în timp ce Sfinţii Matei şi Marcu se referă, în plus, la o minune asemănătoare (Mt. XVI, 32-38; Mc VIII, 1-9). Prin înmulţirea pâinilor, Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos ne arată în primul rând grija Sa proniatoare faţă de lume. Ştim că Mântuitorul nu a neglijat, nici în alte ocazii, nevoia de hrană a oamenilor: i-a apărat pe Apostolii care, flămânzi fiind, au smuls spice în zi de sâmbătă; a arătat că unul din criteriile după care vom fi judecaţi este dacă am hrănit pe cel flămând; a asemănat împărăţia cerurilor cu o cină; El însuşi a fost oaspete în multe case şi a arătat că dobândise renumele unui "om mâncăcios şi băutor de vin" (Mt, XI, 19, Lc. VII,34). Părintele Nicolae Steinhardt remarca faptul că Mântuitorul nu a fost deloc un idealist, nu i-a învăţat pe oameni să se mulţumească doar cu hrana spirituală, nu i-a lăsat să se descurce cum vor putea. Din contră, a fost Domnul belşugului, al veseliei, al plinătăţii. Când vrăjmaşul L-a ispitit în pustie, îndemnându-L să prefacă pietrele în pâini pentru propria sa hrană trupească, Mântuitorul i-a răspuns că "nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu orice cuvânt al lui Dumnezeu" (Lc IV, 3-4). Minunea înmulţirii pâinilor are, fără îndoială, o dimensiune euharistică, ea prefigurând Cina cea de Taină din Joia Patimilor în care Mântuitorul Iisus Hristos ne-a lăsat Taina Sfintei Euharistii. De altfel, modul în care Sfântul Evanghelist Matei relatează cele două momente este foarte asemănător: "Şi luând cele cinci pâini… a binecuvântat şi, frângând, a dat ucenicilor pâinile (Mt. 14, 19)... Iisus luând pâine şi binecuvântând, a frânt şi, dând ucenicilor…" (Mt. 28, 26). În Sfânta Euharistie, Mântuitorul Iisus Hristos se dă pe El însuşi ca Pâine oamenilor. Rugăciunile liturgice ne arată că Mântuitorul Hristos este trimis ca hrană a toată lumea, este Pâinea cea cerească: "Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce Pâinea cea cerească, hrana a toată lumea, pe Domnul nostru Iisus Hristos L-ai trimis Mântuitor, izbăvitor şi binefăcător, Care ne binecuvântează şi ne sfinţeşte pe noi…" (Rugăciunea de la Proscomidie). Ori de câte ori primim pâine binecuvântată, fie că este litia de la Vecernie, fie că este anafora de la Sfânta Liturghie, pâinea binecuvântată care se numeşte Paşti şi mai ales când primim Însuşi Trupul Domnului de la Sfânta Împărtăşanie, trebuie să fim conştienţi că suntem beneficiarii unei hrăniri minunate care se face prin Mântuitorul Hristos, că suntem părtaşi la o minune pe care Dumnezeu o face în raport cu noi oamenii, aşa cum a făcut odinioară cu evreii din pustie. Este o mare taină a lui Dumnezeu ca Persoană. Căci dacă El a venit în lume şi S-a făcut om şi a luat chipul omului şi trupul cu toate slăbiciunile lui, înseamnă că El are o relaţie cu tot ceea ce ţine de trupesc, de lume, de concretul vieţii. Or, pâinea are în ea o binecuvântare specială, este o hrană care ne ţine viaţa, atât cea trupească, dar şi pe cea sufletească dacă este luată cu binecuvântare, căci spunem în rugăciunea Tatăl nostru: "Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi". " Minunea înmulţirii pâinilor are, fără îndoială, o dimensiune euharistică, ea prefigurând Cina cea de Taină din Joia Patimilor în care Mântuitorul Iisus Hristos ne-a lăsat Taina Sfintei Euharistii.