Hristos, înviind din morţi, ne-a eliberat de teama morţii
Înviind a treia zi după Jertfa Sa pe Cruce pentru mântuirea noastră, Hristos transformă lemnul crucii din obiect de tortură în „lemn de viaţă”, pe care ni-l arată nouă, celor ce credem în El, deoarece „printr-însul nimicind pe cel ce are stăpânia morţii”, Domnul ne-a „înviat pe noi cei omorâţi prin păcat”. De aceea, toţi credincioşii „ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos”, „totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat”, dăruindu-ne „viaţă veşnică şi mare milă”. Hristos Domnul, Care este „Viaţa cea fără de moarte”, S-a pogorât la iad cu sufletul Lui după moartea pe Cruce pentru mântuirea noastră. Iar cu „strălucirea Dumnezeirii” Sale „a omorât iadul” şi a „înviat pe cei morți”. El a omorât iadul pentru drepţii ce au fost eliberaţi prin coborârea Lui în această închisoare a morţii în care au fost ţinuţi toţi oamenii trecuţi din această lume după căderea lui Adam.
Astfel, prin Învierea lui Hristos au fost eliberaţi din iad drepţii din vechime. De asemenea, toţi care cred în El şi-I urmează pot ajunge după trecerea din lumea aceasta în Rai, deschis pentru neamul omenesc prin Învierea Sa. Pentru că, Hristos Domnul, „deşi S-a pogorât în mormânt”, El „ce este fără de moarte” a zdrobit puterea iadului şi „a înviat ca un biruitor”. Domnul Hristos înviat Se arată nouă ca „Lumina cea neapropiată”, Care a strălucit „luminat din mormânt”, pentru că „stricăciunea a fost zdrobită de Viaţă”. Prin Învierea Lui, Mântuitorul „ne încredinţează că şi noi vom învia în ziua cea de apoi”. Pentru un ortodox, prăznuirea pascală este şi serbarea mântuirii neamului omenesc, adusă de Învierea lui Hristos. Pentru că El, înviind din mormânt, ne-a dăruit viaţă veşnică şi S-a făcut „începătură” mântuirii noastre. Prin Învierea Sa, neamul omenesc a primit bucuria Raiului pierdut prin păcatul lui Adam. Hristos, înviind din morţi, ne-a eliberat de teama morţii sub care a trăit lumea de la căderea lui Adam. Prin Înviere, Hristos i-a ridicat pe Adam şi pe toţi urmaşii lui din stricăciunea morţii, dăruind neamului omenesc viaţa cea netrecătoare din Împărăţia cerurilor.
În concluzie, în Ortodoxie, în zilele de serbare a Învierii lui Hristos, „prăznuim omorârea morţii, sfărâmarea iadului” şi începerea „altei vieţi veşnice”. De aceea, pentru noi, creştinii, Învierea Domnului este „împărăteasă şi doamnă, praznic al praznicelor” şi „sărbătoare a sărbătorilor”.