În slujba Cuvântului, în lumea cea mare

Printre colegii mei de seminar se afla şi un monah de la Mănăstirea Cernica. Se numea Damaschin, era ucenicul stareţului Calinic, cel care a reorganizat obştea Sfântului Ierarh Calinic în vremuri de încercare pentru Biserică. Zgârcit la cuvinte şi oarecum izolat de ceilalţi învăţăcei, Damaschin ne spunea uneori câte ceva despre confraţii săi din cinul monahal, şi aşa am aflat despre ierodiaconul Mihail Filimon, ucenic şi el al aceluiaşi cunoscut stareţ Calinic.

Slujba arhierească de la Cracăul Negru În anii ’80, o parte dintre seminariştii de la Neamţ îşi petreceau vacanţele la Cernica, muncind în grădină şi-n gospodăria anexă, iar duminica şi-n sărbători, întărind strana călugărilor cernicani. La sfârşitul vacanţei aveau o experienţă în plus şi chiar nişte bănuţi pentru multele cheltuieli. Ierodiaconul Mihail Filimon a vizitat de mai multe ori ţinutul Neamţului, unde l-am şi întâlnit pentru prima oară în satul natal al stareţului său, ajuns între timp arhiereu-vicar la Episcopia Râmnicului şi Argeşului. La Cracăul Negru, satul aşezat într-un cadru natural de excepţie, am cântat împreună cu alţi seminarişti la întâia liturghie pe care arhiereul-vicar Calinic Argeşanul o săvârşea în faţa lui Dumnezeu şi a consătenilor săi. Persoanele cele mai implicate în amintita slujbă, erau pe lângă proaspătul arhiereu, părinţii săi, cu bucuria ascunsă printre lacrimi, şi ierodiaconul Mihail, ucenicul atent, diacon şi organizator al evenimentului. Părintele Mihail a venit în anii următori din nou în Moldova. A poposit o dată şi-n Mănăstirea Neamţ, unde a slujit alături de numerosul sobor de clerici al Lavrei. Am vizitat atunci Durăul, Sihăstria şi Secu, însoţindu-l în periplul lui moldav care avea printre obiective şi satul arhieresc de la Cracăul Negru. După un număr de ani, părintele Mihail a fost, la Tesalonic, gazdă pentru monahii din Moldova în drumul lor către Sfântul Munte Athos. În timpul studiilor de doctorat, slujea la biserica unui cămin de bătrâni şi avea posibilitatea de a fi primitor de străini în cetatea încreştinată de Apostolul Neamurilor. A venit apoi la Iaşi, la unele sărbători legate de pomenirea Sfintei Parascheva. Prin rânduiala lui Dumnezeu, am călătorit împreună şi-n America, la hirotonia întru arhiereu a Arhimandritului Irineu, care i-a fost coleg şi prieten apropiat la Institutul Teologic de Grad Universitar din Sibiu. Împreună cu profesorii de la amintita facultate, am văzut Niagara şi multe comunităţi româneşti din zona Detroit-ului, până la Cleveland Ohio, unde am slujit într-o mare biserică la 8 noiembrie 2002. Arhimandritul Mihail şi-a sărbătorit acolo ziua onomastică şi a răspuns pozitiv invitaţiei care i-a fost adresată de Episcopia Ortodoxă Română din America, pentru a sluji o vreme românilor de dincolo de ocean. Primul episcop pentru Australia şi Noua Zeelandă După trecerea unui alt soroc de timp, l-am întâlnit din nou pe arhimandritul Mihail. La Bucureşti, în întâia biserică a Patriarhiei Române şi în odăile patriarhale am fost martori la evenimente istorice. I-am văzut emoţiile din ziua alegerii sale ca episcop al nou-înfiinţatei Episcopii Ortodoxe Române din Australia şi Noua Zeelandă. Cu smerenia monahului cernican, a primit această ascultare jertfelnică din partea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Este foarte greu să organizezi de la început o eparhie nouă, mai ales atunci când ea se află departe de ţară. Din mărturisirea unor clerici care au vizitat Australia, am aflat totuşi că românii stabiliţi acolo au manifestat o certă legătură cu Biserica, şi că doresc să construiască alte locaşuri de închinare româneşti şi să întemeieze noi parohii, acolo, departe, la marginea lumii. Aceste informaţii au fost de fapt confirmate de către delegaţia Bisericii Ortodoxe Române care a vizitat Australia în luna ianuarie 2008. Românii i-au întâmpinat în număr impresionant, iar după slujbă au făcut o agapă ad-hoc, ca în vremea Bisericii primare. Dar de acum înainte un episcop român va dinamiza viaţa duhovnicească a fraţilor de un neam cu noi, care sunt departe de casa părinţilor lor. Într-una din zilele apropiate alegerii sale ca episcop al Australiei, l-am însoţit pe părintele Mihail la Cernica. Reîntâlnirea cu obştea în care a fost tuns în monahism a fost emoţionantă. Timpul şi lungile călătorii ale cernicanului n-au reuşit să-l despartă de mănăstirea aceasta adiată de rugăciunile atâtor sfinţi care s-au nevoit aici şi care rămân stâlpii ei de nădejde până la sfârşitul veacurilor. Pelerinajul a continuat la bisericuţa Sfântului Lazăr, în apropierea căreia se află mormintele a numeroşi ierarhi, profesori de teologie şi monahi care s-au mutat dintru această trecătoare. Printre acestea se găseşte şi cel al protosinghelului Teodosie Filimon, ultimul stareţ al mănăstirii de la Brazi, alungat de comunişti prin nedreptul decret 410 din 1959. Teodosie Filimon, originar din Matca Galaţilor, a fost unchiul şi îndrumătorul spre monahism al părintelui Mihail. Spun vieţuitorii din mănăstire că bătrânul aştepta mult venirea nepotului său de la studii. Când părintele Mihail a revenit în ţară pentru câteva zile de vacanţă, bătrânul nevoitor, bucuros de întâlnirea cu el, s-a mutat la Domnul cu inima împăcată. Arhimandritul Mihail Filimon, care-i poartă numele şi-i urmează viaţa călugărească, l-a prohodit împreună cu părinţii mănăstirii şi l-a aşezat pe aleea numeroaselor personalităţi eclesiale din ostrovul Sfântului Nicolae. Puţine sunt locurile care au concentrată atâta istorie şi care ocrotesc un aşa număr impresionant de arhimandriţi, profesori de teologie şi monahi venerabili, adunaţi acum la sfat de taină în veşnica împărăţie a lui Dumnezeu. Din exemplul acestora (pe mulţi i-a cunoscut personal şi le-a auzit îndemnurile, povăţuirile), noul episcop al Episcopiei Ortodoxe Române pentru Australia şi Noua Zeelandă va învăţa în misiunea care-l aşteaptă şi va împărtăşi şi altora din comorile tradiţiei filocalice păstrate în obştea Sfântului Calinic de la Cernica. Amintiri frumoase pentru vremuri de furtună Când va fi vreodată furtună ori vreme rea, îşi va aduce aminte de cuvintele blândului şi înţeleptului arhimandrit Benedict Ghiuş, care-l sfătuia în vremea noviciatului şi-i asculta sub epitrahil mărturisirile. Marii duhovnici continuă să ne ajute chiar şi dincolo de mormânt. În locul cuvintelor ziditoare de suflet sunt rugăciunile şi neuitarea lor. Atunci când prietenii ne părăsesc, din motive binecuvântate, ei ne întăresc cu prietenia lor întru Hristos, prietenie şi iubire care nu cade niciodată. Cu asemenea rugători şi prieteni în lumea sfinţilor, părintele Mihail va găsi calea cea bună după modelul Mântuitorului Hristos, care a spus: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa…“ Cuvintele inspirate ale psalmistului parcă se potrivesc celui care va străbate mările şi ţările întru propovăduirea Cuvântului Evangheliei: „Nădăjduieşte în Domnul şi fă bunătate… desfătează-te în Domnul şi îţi va împlini ţie cererile inimii tale. Descoperă Domnului calea Ta şi nădăjduieşte în El, şi El va împlini. Şi va scoate ca lumina dreptatea Ta, şi judecata, ca lumina de amiază…“ Să-i fie în ajutor noului episcop român măriţii şi întru tot lăudaţii apostoli ai Domnului, să-i dăruiască zelul lor sfânt şi slujire rodnică, cu bucurii multe ale Duhului Sfânt.