Înainte-prăznuirea Naşterii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu
Marile praznice bisericeşti au o perioadă de preserbare, ce precede timpul de prăznuire efectivă a sărbătorii. Primul mare praznic de la începutul noului an bisericesc este Naşterea Preasfintei Stăpânei noastre, Născătoarea de Dumnezeu şi Pururea Fecioara Maria, în data de 8 septembrie. Cu o zi înainte de această sărbătoare marianică facem înainte-prăznuire, adică intrăm liturgic în bucuria sărbătorii Naşterii Maicii Domnului.
Încă din această zi, cântările bisericeşti ne îndeamnă să slăvim Naşterea Maicii Domnului: „Preacinstită naşterea ta, Preasfântă Fecioară, mulţimea îngerilor în cer şi neamul omenesc pe pământ o slăvim; că Maică ai fost lui Hristos Dumnezeu Făcătorul tuturor”. Cinstirea Preasfintei Fecioare Maria se datorează faptului că ea este Maica Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Prin serbarea Naşterii Maicii Domnului întrezărim venirea în lume a Fiului lui Dumnezeu, Domnul nostru Iisus Hristos, şi mântuirea neamului omenesc, lucru mărturisit de tropar: „Naşterea ta, de Dumnezeu Născătoare Fecioară, bucurie a vestit la toată lumea; că din tine a răsărit Soarele dreptăţii, Hristos Dumnezeul nostru. Şi dezlegând blestemul, a dat binecuvântare; şi, stricând moartea, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică”.
Din tropar înţelegem importanţa Naşterii Maicii Domnului în perspectiva mântuirii. O cinstim acum pe Sfânta Fecioară Maria pentru că prin naşterea ei vedem apropiindu-se momentul întrupării lui Hristos pentru mântuirea noastră. În acelaşi timp, prin această serbare marianică, Biserica ne introduce în seria de praznice din cursul anului bisericesc în care cinstim evenimentele mântuitoare legate de Domnul nostru Iisus Hristos.
Serbarea Naşterii Sfintei Fecioare Maria în a opta zi din prima lună a anului bisericesc are un înţeles teologic cu totul deosebit. Învierea Domnului inaugurează ziua a opta cea fără de sfârşit în seara căreia vom trăi veşnic în Împărăţia lui Dumnezeu. Astfel, cinstind Naşterea Maicii Domnului la 8 septembrie, ne manifestăm bucuria că prin ea vedem deja zorii zilei a opta, când prin Învierea lui Hristos (al cărei prim martor a fost Sfânta Fecioară Maria) ni s-a dăruit viaţă veşnică.