Indicaţiile şi contraindicaţiile alimentaţiei naturale

Fără o cauză bine precizată, nu este recomandabil ca mama să nu-şi alăpteze copilul. Alimentaţia naturală este cea mai potrivită pentru prematuri şi sugari în primele luni de viaţă, după care, nemaiputând acoperi integral toate nevoile lor, este necesară completarea şi apoi înlocuirea acesteia.

Este bine ca alimentaţia naturală să se realizeze până la vârsta de 6 luni. După această vârstă, se va trece la diversificarea alimentaţiei sugarului, prin înlocuirea treptată a unei mese de lapte matern cu alte produse dietetice alimentare, cum ar fi supa de zarzavat, piureul de fructe, gălbenuşul de ou, ficatul, carnea mixată, brânză de vaci. Înţărcarea reprezintă o etapă deosebit de importantă în alimentaţia şi viaţa sugarului, cu posibile efecte psihologice şi de durată. O înţărcare bruscă, prin care sugarul se simte frustrat, poate fi dăunătoare, iar tulburările survenite în dezvoltarea afectivă a sugarului pot să apară spre pubertate. Trebuie ţinut seama deci de faptul că alimentaţia la sân peste vârsta de 6 luni este carenţială. Contraindicaţiile alimentaţiei naturale Contraindicaţiile alimentaţiei la sân sunt excepţionale: în caz de intoleranţă absolută la laptele matern, în caz de galactozemie (imposibilitatea organismului de a metaboliza galactoza). În acest din urmă caz, ingerarea de către copii a laptelui matern sau de vacă sau a oricărui produs care conţine lactoză determină tulburări ce constau în simptome generale, hepatice, gastro-intestinale, oculare şi urinare. Galactozemia este o afecţiune rară, dar este bine să fie depistată din perioada de nou-născut, deoarece suprimarea din alimentaţie a lactozei face ca manifestările ireversibile ale bolii să fie mai puţin evidente. Cele mai frecvente motive care compromit alimentaţia la sân apar când nou-născutul este adus acasă de la maternitate şi există probleme la mamă (infecţii, oboseală fizică, anxietate). Angorjarea sânilor, adică umplerea excesivă a acestora cu lapte, reprezintă o altă problemă. Aceasta apare între a 3-a şi a 5-a zi de la naştere. În acest caz, se recomandă oprirea temporară a suptului şi golirea sânilor, reducerea lichidelor, sutien şi comprese calde pe zonele edematoase şi dureroase. Mastita nu reprezintă o cauză de întrerupere a alăptării. Se continuă alăptarea din sânul afectat, chiar cu o frecvenţă sporită, pentru a împiedica angorjarea sânului. Mameloanele ombilicate pot constitui o cauză a neputinţei alimentaţiei naturale a sugarului. De aceea, este necesar ca, pe toată perioada de sarcină, viitoarea mamă să încerce, prin masaj, formarea mamelonului. Când nu poate alăpta mama? Există situaţii în care mama nu poate să alăpteze. În aceste cazuri se caută folosirea laptelui de la o donatoare verificată medical. Iată câteva situaţii în care mama nu poate să alăpteze: tuberculoză, septicemie, insuficienţa cardiacă şi renală, boli neoplazice, febră tifoidă, malarie, boli psihice, diabet zaharat dezechilibrat, mamă cu Ag Hbs (purtătoare a virusului hepatic). Există şi situaţii în care desfăşurarea normală a suptului este întreruptă din cauza sugarului. Cele mai frecvente dintre aceste cauze sunt: malformaţiile gurii şi nasului, suferinţe cerebrale, traumatisme cerebrale sau o encefalopatie hiperbilirubinică.