Îndreptarul de Spovedanie

Atunci când mergem la spo­ve­danie este important să spunem toate păcatele, fără a ascunde ceva. Scopul spovedaniei nu este de a arăta bine la chestionar, ci de a scăpa de patimi şi de a afla adevărul despre noi. Este inutil să mergi la doctor fără să-i spui şi să-i arăţi ce te doare, ci alt­ce­va. A ascunde adevăratele simp­to­me este echivalent cu perpetuarea bolii şi cu agravarea ei. A omite un păcat înseamnă că spovedania este incompletă. Dar ce se face preotul când îna­in­tea lui vine cineva cu o listă in­ter­minabilă de păcate? Răs­pun­sul l-am aflat în scrierile Mi­tro­politului Antonie de Suroj. Să-i ascultăm sfatul așadar.
A te spovedi este ceva foarte asemănător cu a săpa. Când arheologul se hotărăște să sape într-o anumită parcelă, începe prin măturarea nisipului cu peria. Și dintr-odată dă peste un oarecare obiect. Acesta este prima lui descoperire. Apoi sapă mai mult și cu cât mai mult îna­in­tează, găsește cu atât mai multe obiecte. Dar dacă spune că mai întâi vrea să ajungă la temelii, hai să săpăm, atunci va distruge întreaga construcție și nu va scoa­te mare lucru la suprafață. În acest chip trebuie să-și cons­tru­iască omul spovedania. Acel lucru care se află înaintea ochilor mei, acela mă îngrijorează în clipa de față. Când încep să să ocup de acesta, alte obiecte vor apărea și atunci încep să le con­frunt și pe acestea. Aceasta este ceea ce contează. Atunci când oamenii vin la spovedanie cu lis­te interminabile de păcate pe care le-au scris din felurite lucrări as­cetice și îndreptare de spo­ve­da­nie și fiecare le citește ca și cum ar fi ale sale, este dificil să poți îndruma un astfel de om. Ca să nu mai vorbim despre im­po­si­bilitatea practică a faptului că, dacă mărturisești 25 sau 37 de păcate, nu te poți ocupa de nici unul în mod deosebit.
Însă dacă vii la spovedanie cu două-trei lucruri care cu adevărat te preocupă sau te vatămă, atunci altfel poți rezolva problemele apărute. (Adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă din volumul „Mai aproape de Hristos. Spovedania și iertarea”, Mitropo­litul Antonie de Suroj, 2014)