Infecţiile urinare netratate pot duce la complicaţii grave

Infecţiile urinare sunt afecţiuni inflamatorii produse de diferite microorganisme care ajung la nivelul aparatului urinar, unde se multiplică şi determină în timp modificări în funcţionarea normală a căilor urinare şi a rinichilor.

Infectiile urinare se întâlnesc la nivelul: - aparatului urinar inferior: uretra (infecţia se numeşte uretrita),vezica urinară (cistită), prostată (prostatita); - aparatului urinar superior: rinichi (nefrite, cu variantele pielonefrită, glomerulonefrită). Mai există şi alte boli la nivelul aparatului urinar superior, caracterizate prin procese infecţioase, cum ar fi: pionefrita, pionefroza, care apar ca şi complicaţii ale infecţiilor urinare. Cum apar infecţiile urinare Infecţiile urinare în adolescenţă şi la vârsta adultă apar mai frecvent la femei. Bărbaţii pot fi şi ei expuşi la asemenea infecţii, mai frecvent în copilărie (nou-născuţi, copii mici) sau vârstnici, de obicei dacă se asociază cu malformaţii renale, cu modificări anatomice la nivelul aparatului urinar sau cu manevre medico-chirurgicale care pot determina infectarea prin ins trumentar (de genul cateterismului vezical). Femeile pot face în mod frecvent infecţii urinare şi fără a avea malformaţii sau alte probleme renale. Şi asta pentru că uretra la femei este foarte scurtă faţă de cea a bărbaţilor. De asemenea, la femei, orificiul uretral se află în vecinătatea orificiului vaginal şi a celui anal, aşa că prezenţa bacteriilor şi a fungilor în aceste zone face posibilă trecerea microorganismelor în uretră. Agenţii patogeni (de exemplu: bacterii, fungi) pot pătrunde în tractul urinar : - pe cale ascendentă: din uretră în vezica urinară (prin existenţa unui reflux uretro-vezical, chiar în condiţii fiziologice sau în timpul actului sexual); din vezica urinară, prin ureter, pe cale ascendentă până în rinichi; - pe cale sanguină: germenii patogeni pot pătrunde în sânge de la un alt focar de infecţie din organism şi ajung în rinichi; - pe cale directă: prin instrumentar urologic, prin cateterism uretro-vezical, chiar şi în condiţiile sterilizării riguroase ale materialelor folosite. Cine produce infecţiile urinare Agenţii patogeni cei mai întâlniţi în infecţiile urinare sunt, de obicei, bacterii de tipul bacililor enterici (bacterii care există în mod normal în tractul intestinal al omului şi animalelor, deci se găsesc în materiile fecale, cu răspândire largă în natură, pe sol). Iată câteva exemple de asemenea bacterii : Escherichia Coli, Proteus, Klebsiella, Pseudomonas (denumită şi Piocianic). Alţi agenţi patogeni care pot produce infecţii urinare: streptococi- enterococi, stafilococi, levuri-candida. Cauzele apariţiei infecţiilor urinare Faptul ca uretra la femei este scurtă şi se află în vecinătatea vaginului şi a orificiului anal reprezintă deja o cauză favorizantă. În situaţii de colită, constipaţie cronică, afecţiuni biliare, infecţiile urinare sunt favorizate. Alte situaţii care favorizează apariţia frecventă a infecţiilor urinare: - litiaza renală (calculii); - tulburări în evacuarea urinei: spasme, stază urinară întâlnită şi în sarcină, obstacole pe traiectul căilor urinare (exemplu: compresiile tumorale pe uretere); - refluxurile uretro-vezical şi vezico-ureteral; - infecţii genitale. Diagnosticul bolii Deşi există manifestări ale bolii (simptome, semne) care conduc diagnosticul medicului spre infecţie urinară, este necesară stabilirea exactă a germenului care a produs infecţia prin teste de laborator (urocultură, dacă este pozitivă se face antibiograma, se stabileşte la ce antibiotic este sensibilă bacteria) Investigaţii suplimentare sunt necesare pentru pacienţii cu infecţii repetate pentru a se stabili cauza care determină apariţia frecventă a infecţiilor (de exemplu: radiografia renală simplă, ecografia renală, urografia, etc) Semnele clinice sunt: nevoia frecventă de a urina, deşi vezica poate să fi fost golită recent, usturimi, dureri în momentul micţiunii, urină tulbure, uneori chiar urină cu sânge, frisoane, uneori febră, dureri lombare, stare generală alterată. Se pot asocia greţuri, vărsături. În cazul în care aceste infecţii nu se trateaza prompt şi corespunzător pot apărea complicaţii, unele dintre ele foarte grave: cronicizări, abcese renale, infecţii generalizate, cu o evoluţie care poate merge până la insuficienţă renală şi compromiterea definitivă a funcţiei renale. Tratamentul infecţiilor urinare În toate situaţiile, prezentarea la medic şi efectuarea analizelor de urină şi sânge sunt indicate. În infecţiile urinare de tipul cistitelor necomplicate, pe lângă tratamentul medicamentos, simpla hidratare, creştere a diurezei ajută la eliminarea prin urină a bacteriilor şi grăbeşte vindecarea. O dată cu depistarea exactă a agentului infecţios care a produs îmbolnăvirea, tratamentul se face conform rezultatelor antibiogramei, care indică sensibilitatea germenului.