Îngerii lucrează prin oameni credincioşi

„Dacă îngerii nu lucrează asupra cosmosului, ca oamenii, care se folosesc de membrele trupului şi de unelte ca prelungiri ale lor, nu se poate nega o anumită eficienţă a lor asupra forţelor cosmosului. Ar însemna să negăm prin aceasta în general însăşi eficienţa spiritului uman în formarea trupului omenesc. Dialogul de acte al omului credincios cu Dumnezeu, realizat prin cosmos, nu exclude o anumită participare a îngerilor. Sfânta Scriptură afirmă o astfel de eficienţă: un înger a apărat pe cei trei tineri în cuptorul cu foc; un înger a închis gura leilor când Daniel a fost aruncat între ei. Sfântul Grigorie de Nazianz declară că unele puteri spirituale au primit o parte a lumii, iar altele au fost însărcinate cu altă parte a universului, cum singur Dumnezeu ştie, Care le-a rânduit şi le-a determinat. Dar la spiritualizarea creaţiei ei lucrează prin oameni credincioşi. Şi dacă, în acest sens, prin om se vede îngerul şi prin îngerul din om, Dumnezeu, înţelegem cum ierarhia îngerească nu înseamnă o despărţire a omului de Dumnezeu. Toată creaţia se află într-o concentrare, într-o sobornicitate interioară, care implică o răspundere şi o îndatorire de slujire a fiecăruia pentru toţi şi a tuturor pentru fiecare. Cine cade din această sobornicitate cade într-o umbră a existenţei.

(Părintele Dumitru Stăniloae - Teologia Dogmatică)