Însemnare pe Evanghelia de la Şura Mare
Prietenia dintre Părintele Arsenie Boca şi Părintele Dumitru Stăniloae este binecunoscută. Din ea prietenie s-au născut primele patru volume ale Filocaliei româneşti, o colecţie de scrieri duhovniceşti concepută de pr. Stăniloae. Coperta acestei renumite colecţii a fost realizată, într-o manieră artistică de excepţie, de Părintele Arsenie, la care s-a adăugat şi redactarea primară a textelor.
În vremurile tulburi ale celui de-al Doilea Război Mondial, cele două inegalabile personalităţi ale Bisericii noastre se retrăgeau la Şura Mare, lângă Sibiu, în căminul acestei parohii, unde îşi găseau locul prielnic definitivării textelor filocalice. Au ales această localitate pentru că de aici, din renumita familie de preoţi Mihu, se trăgea distinsa preoteasă Maria Stăniloae, care le va fi mijlocit celor doi, în localitatea natală, spaţiul şi liniştea necesară.
În mica, dar cocheta biserică din Şura Mare, ctitoria negustorului sibian aromân Hagi Pop (1802), vor fi slujit, de multe ori, Părintele Stăniloae şi Părintele Arsenie. Dovadă este şi o Evanghelie donată de familia Părintelui Stăniloae acestei biserici, în ziua hramului Bunei Vestiri, a anului 1940, asupra căreia mi-a atras atenţia fratele meu, pr. paroh Ioan Marga.
Răsfoind Evanghelia, am descoperit şi o însemnare inedită, pe pagina a doua a foii de titlu, care în mod evident aparţine Părintelui Arsenie Boca. Scrisul inconfundabil al Părintelui Arsenie, dar şi desenul simplu, plin de fineţe artistică, nu lasă loc nici unei îndoieli cu privire la autorul acestei însemnări.
Textul sună astfel:
„Dăruitu-s'a această Sfântă Evanghelie Sfintei Biserici din Şura mare cu hramul Bunei Vestiri, pentru pomenirea părinţilor noştri adormiţi: Irimie, Raveca, Dumitru şi Maria. 1940, la Buna Vestire.”
Este vorba de un text care arată scopul donaţiei, şi anume pomenirea părinţilor adormiţi ai Părintelui Stăniloae, din localitatea Vlădeni, şi ai preotesei sale, din Şura Mare. Cunoscându-i talentul caligrafic, Părintele Stăniloae l-a rugat pe Părintele Arsenie să scrie textul donaţiei. În felul acesta s-a evidenţiat şi mai mult colaborarea sufletească, dar şi artistică, dintre cei doi părinţi.
Despre buna lor împreună-lucrare vorbeşte chiar Părintele Stăniloae în prefaţa la vol. 1 al Filocaliei, unde scria: „Un cald cuvânt de mulţumire trebuie să aduc P. C. Părinte Ieromonach Arsenie, dela Mânăstirea Brâncoveanu, bunul meu student de odinioară, care mi-a rămas mereu aproape. P. C. Sa a binevoit să scrie după dictatul meu cea mai mare parte din traducere la prima ei redactare. Înafară de aceasta, prin prezenţa aproape necontenită şi prin stăruinţa ce-a pus-o pe lângă mine de-a face această traducere, mi-a alimentat curajul în mod considerabil ca să pot duce până la capăt o muncă atât de ostenitoare, pe care altfel nu cred că aş fi săvârşit-o… Tot P. C. Sa a executat şi coperta”.
Colaborarea dintre Părintele Dumitru Stăniloae şi Părintele Arsenie Boca, după instaurarea comunismului, din păcate, nu a mai putut continua. Credem însă că dincolo, în Împărăţia lui Hristos, cei doi Părinţi plini de har s-au regăsit şi continuă să conlucreze, ca odinioară, la alcătuirea emoţionantei însemnări de pe Evanghelia din Şura Mare. Şi, cu siguranţă, că pomelnicul lor acum este mult, mult mai lung.