Însemnare spre neuitarea iubitorilor vechilor istorii

Monahii, fiecare în felul său și după puterea sa, au căutat mereu calea către Împărăția lui Dumnezeu, unii printr-o aspră nevoință, greu de redat în cuvinte, alții prin iubirea rugăciunii, a cântării, privegherilor și diferitelor rocodeli călugărești care s-au întâlnit dintotdeauna în viața mănăstirilor.

Mai ales în mănăstirile mari, istorice, cu obște numeroasă, pe lângă ascultările clasice monahale, cele legate de biserică, trapeză, ascultări comunitare, grădină și gospodărie, erau și alte felurite rocodeli, așa cum sunt numite diversele îndeletniciri ale călugărilor. Între acestea amintim sculptura, tâmplăria, fierăria, lucrarea icoanelor, broderiilor, argintăriei, cărților din tipografie, a legatului de cărți în piele sau în diferite materiale prețioase, și altele, cum s-au putut întâlni altădată în obștea Mănăstirii Neamț.

Pe lângă aceste ascultări, am descoperit, călătorind în tinerețea mea pe drumurile către schiturile Icoana, Pocrov, înspre Vovidenia, dar și în împrejurimile Lavrei, multe troițe închinate lui Dumnezeu și sfinților Lui, prin care locurile respective povestesc inimii pelerinului istoria lor sfântă.

 Așa am descoperit că pe multe troițe, fie ele de lemn sau de piatră, era numele unui monah de la Mănăstirea Neamț, Casian Gafencu, și m-am întrebat de ce va fi întocmit atâtea cruci cu multe însemnări pe ele. Un posibil răspuns, și probabil singurul adevărat, este dragostea acestui monah de la Mănăstirea Neamț, care avea dorința de a înveșnici numele cuiva deosebit și istoria unor locuri ce altfel s-ar fi putut pierde.

Bunăoară, înspre Schitul Icoana, însemnările de pe troițe dezvăluie ce eveniment a prilejuit ridicarea lor lângă diferite răspântii sau pâraie, acolo unde a fost ascunsă Icoana Făcătoare de Minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Neamț în vremea Eteriei, în anul 1821. Troița respectivă s-a ridicat pentru ca pelerinii care mergeau atunci mai ales pe jos să afle câte ceva din istoria acestui loc.

La fel am descoperit cruci înălțate pe locurile unde s-au găsit trupurile soldaților din al Doilea Război Mondial, jertfiți la datorie, în apropiere de Mănăstirea Neamț.

Între cei care au avut astfel de inițiative a fost și ieromonahul Casian Gafencu, care s-a gândit la toate acestea pentru a nu se pierde amintirea și pomenirea lor.

Casian Gafencu s-a născut în localitatea Deleni, județul Botoșani, iar la 27 noiembrie 1921 a primit la Sfântul Botez numele Constantin, ocrotit fiind de marele împărat care a dat libertate Bisericii. Părinții săi, Constantin și Ruxandra, erau agricultori, oameni legați de viața Bisericii, care au oferit posibilitatea copiilor lor de a urma calea cea bună în viață.

A efectuat serviciul militar la Regiunea 3 Dorobanți și a terminat cu gradul de soldat. A intrat în viața mănăstirească în anul 1940, iar după terminarea armatei și după o perioadă de noviciat, a făcut cerere de intrare definitivă în mănăstire, la 19 iunie 1945. A fost tuns în monahism în Biserica Înălțarea Domnului a Mănăstirii Neamț, în ziua de 23 martie 1946, în vremea starețului arhimandrit Haralambie Vasilache, și l-a avut naș de călugărie pe arhimandritul Vladimir Muscă, pe atunci directorul Tipografiei Mitropolitane de la Mănăstirea Neamț.

A fost hirotonit ierodiacon în ziua de 15 septembrie 1946, în Biserica Înălțarea Domnului a Mănăstirii Neamț de către vlădica Valerie Moglan Botoșăneanul, Episcop-vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei, și ieromonah tot în Biserica Mănăstirii Neamț, la 14 mai 1953, de către Mitropolitul Moldovei și Sucevei, Sebastian Rusan.

 A fost hirotesit duhovnic la 26 mai 1955, în Biserica Înălțarea Domnului a Mănăstirii Neamț, tot de către Mitropolitul Moldovei, Sebastian Rusan.

Pentru o perioadă a fost detașat la mănăstirile Sucevița și Sihăstria, dar s-a reîntors în scurt timp la Mănăstirea Neamț, așezământul său de metanie.

Începând cu data de 15 decembrie 1962, a fost transferat pentru o perioadă la Parohia Bulbucani din județul Iași. Fiind foarte bolnav, în 1978 a fost internat la un spital din Iași, apoi la Târgu Neamț, de unde a revenit la Mănăstirea Neamț în stare foarte gravă.

În seara zilei de 16 august 1978, ora 20:00, a încetat din viață, în casa părintelui arhimandrit Teofil Boghian, iar sâmbătă, 19 august, a fost înmormântat în cimitirul mănăstirii, în locul unde singur și-a așezat crucea de piatră cu numele său.

Ieromonahul Casian Gafencu face parte dintre acei călugări care s-au străduit să lase ceva în urma lor. Pe lângă ascultarea de la biserică și activitatea misionar-duhovnicească, atât în mănăstire, cât și ca suplinitor la parohiile care aveau nevoie de preoți, părintele Casian s-a îngrijit de istoria de altădată a Mănăstirii Neamț.

A fost îndeosebi legat de Schitul Icoana Veche, pe drumul căruia a așezat cruci troițe care vorbesc despre istoria locului respectiv. Era atunci pericolul ca schiturile și mănăstirile să fie chiar desființate, de aceea troițele, mai ales cele din piatră (durabile), aduc aminte oamenilor despre istoria locurilor.

Am dăltuit aceste slove de aducere aminte pentru a nu se pierde osteneala ieromonahului Casian prin mărturii ale unora dintre iubitorii istoriilor vechi.