Un vulcan stins? Nicidecum!

Enorm de mult mă mângâie sufletește faptul că Dumnezeu l‑a chemat la El pe robul său Sorin Ioan în dimineața zilei de 22 decembrie - cea mai fastă zi a ultimei generații a secolului 20 românesc, zi în care am dobândit libertatea după ani grei de tiranie anticreștină, dar și ziua în care este prăznuită Sf. Mc. Anastasia Romana, izbăvitoarea de otravă, cea a cărui nume înseamnă „înviere”. Sorin Dumitrescu a scos tot timpul în evidență - fie că era vorba despre tâlcuirea semnelor vremii, fie despre programul cultural ori iconografic, fie despre lucrarea proniatoare a lui Dumnezeu în sânul neamului românesc - legătura dintre izbăvirea de „satanologia comunistă” cu această muceniță a Învierii depline, prăznuită la 22 decembrie. Un soroc ales de Domnul Însuși pentru a fi convinși de puterea Sa mântuitoare asupra neamurilor dreptmăritoare!

Om adevărat, bărbat de nobilă viță intelectuală, creștin fără rest, conștiință eclezială și civică a vremurilor sale - Sorin Dumitrescu a fost așezat de Dumnezeu, pentru o vreme, la timona trezirii la viață a laicatului ortodox român, după 1989. Alături de Horia Bernea și Ioan Alexandru a alcătuit o triadă de intelectuali creștini exponențiali care au dus pe umeri - din partea poporului dreptcredincios - lucrarea de reîncreștinare a României după bezna ateistă. Unul a excelat prin durată - Horia Bernea și Muzeul Țăranului Român; altul prin ardoare - Ioan Alexandru și cuvântările sale înflăcărate despre preamărirea credinței în Iisus; al treilea, Sorin Dumitrescu, prin varietatea deosebită a propagării puterii luminătoare a Logosului: prin sutele de volume editate la Anastasia, prin zecile de expoziții de artă îmbisericită de la Galeria Catacomba, prin paginile cotidianului România Liberă, prin secvențele sale oratorice, prin cercetarea sa asupra îngemănării stilurilor gotic și bizantin din timpul lui Petru Rareș ca punte de dialog între Răsărit și Apus, prin cursurile universitare.

Ca artist plastic a fost inegalabil, începând cu expoziția de la Dalles din 1980 - Hipersemne - apoi cu minunata ilustrație a volumelor lui Nichita Stănescu (Epica Magna, Noduri și semne); iar ca iconar a „reinventat” maniera bizantină de cercetare coloristică și harică a icoanelor, dar și privire dogmatică limpede asupra mesajului și funcției lor soteriologice. Ultima sa lucrare iconografică, Martiriul Brâncovenilor, încă neînțeleasă și ne‑tâlcuită așa cum se cuvine, nu numai că rupe barierele conformismului artistic și moleșelii unei „tradiții” nedigerate dogmatic, dar chiar propune o lectură nouă sub aspect duhovnicesc și cromatic, statuar ceresc și dinamic mundan.

Editorului Sorin Dumitrescu îi datorăm cele mai importante cărți și autori lansați pe circuitul public, după 1989, la Editura Anastasia. Iată o scurtă, dar uimitoare listă: Vl. Lossky, P. Evdokimov, P. Florensky, S. Bulgakov, Vl. Volkoff, L. Uspensky, Pl. Deseille, Hr. Yannaras, H. Urs von Balthasar, P. Claudel, P. Ricœur, G. Thibon, D. Stăniloae, Pr. Cleopa, P. Țuțea, T. Baconschi, R. Codrescu, Maica Alexandra etc. Credincios țelului său, Sorin Dumitrescu a fost amfitrionul celebrelor manifestări prilejuite de dialogul dintre cult și cultură (Serile Darvari), fiind una dintre temele recurente ale lucrării sale de o viață. În fine, pentru activitatea sa prolifică și unică de cercetare, Sorin Dumitrescu a fost ales membru onorific al Academiei Române, distincție care i‑a luminat anii senectuții.

Cei care l‑au cunoscut bine (așa cum și eu am avut această șansă) înțelegeau din prima clipă că sunt puși în fața unui profil uman aparte, în care Dumnezeu a așezat enorm de multe talente/ harisme completate de un fler special, de o uimitoare racordare la real. Totul dublat de un caracter de nezdruncinat, cu o voință de fier. Pe de altă parte, Sorin Dumitrescu a purtat înlăuntrul său o fire aprinsă, vulcanică. Ardea, literalmente! Și acum mă întreb așa: dacă tot a aprins Dumnezeu dorul de Înalt și know‑how‑ul combustiei cerești într‑un pumn responsiv de țărână, cum să‑l stingă tot El?

Dumnezeu este iubire și Se hrănește cu iubire. Iar Sorin Ioan mult a iubit și el, la rându‑i…