Întâmplări. Căutări. Răspunsuri
Scriu acest text după două zile în care ştirile despre sărbătoarea Sfintei Cuvioase Parascheva s-au deschis cu relatarea unui accident nefericit. O persoană a decedat la spital din cauza unor complicaţii cardiace, apărute, pe un fond cronic, în timp ce se afla în pelerinaj la racla cu sfintele moaşte. Acesta a devenit subiectul zilei. Nu este o noutate că presa îşi selectează subiectele din perspectiva tipologiei lui „gură-cască“. Un pelerinaj, un accident rutier sau un scandal provocat de un oarecare sunt componente ale aceluiaşi jurnal şi de ce să le tratăm diferit? Mai bine să le punem în legătură sau, eventual, să le inventăm puncte comune. Şi dacă nu găsim, orientăm ştirea astfel încât ce vrem noi devine esenţial. În astfel de situaţii subiectul ştirii îl dă jurnalistul, şi nu evenimentul. Dar nu aş scrie despre această tară exprimată de un segment din presă dacă nu aş fi asistat la o întrebare penibilă pe care un reporter i-a adresat-o purtătorului de cuvânt al Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei. Chestiunea era: „De ce Sfânta Parascheva nu a ajutat-o pe această femeie şi a lăsat-o să moară?“ A fi jurnalist presupune a căuta, a afla. Însă, în această căutare liberă, există o limită pe care o impune condiţia noastră umană sau bunul-simţ. Nu este permis să fii ironic în astfel de momente. Apoi, nu poţi intra în spaţiul sacru şi spiritual prin jurnalismul de anchetă, doar cu obiectivul camerei, reportofonul şi cu mult tupeu.
Desigur că este uman şi legitim să ne punem întrebări, asemenea poate celei de mai sus, dar depinde foarte mult de poziţia din care exprimăm interogaţia. Patericul consemnează că Avva Antonie cel Mare, încercând să înţeleagă mai mult despre unele aspecte ale vieţii, a întrebat: Doamne, cum de mor unii tineri, iar alţii la adânci bătrâneţi? De ce sunt săraci unii, iar alţii se îmbogăţesc? De ce nedrepţii se îmbogăţesc, iar drepţii sunt săraci? Atunci o voce i-a zis: Antonie, ai grijă de tine. Căci acestea sunt judecăţile lui Dumnezeu şi ţie nu ţi se cade să le ştii.
Pe drumul întrebării putem fi căutători sau ispititori, putem fi sinceri sau conduşi de interes. Sfântul Antonie L-a întrebat pe Dumnezeu într-un moment al vieţii lui spirituale. Din contextul şi modul în care a pus întrebarea observăm că nu L-a transformat pe Dumnezeu în pompierul de serviciu şi nici nu L-a făcut răspunzător pentru tot ce se întâmplă în lume şi raţiunea umană nu poate înţelege.
Răspunsul la această întrebare a jurnalistului îl poate oferi numai Acela care cunoaşte taina existenţei umane. Nu poţi veni în faţa lui Dumnezeu ca la o conferinţă de presă. În spaţiul credinţei nu este firesc să inventezi întrebări. Iar cei care au înţeles acest fapt sunt pelerinii. Ei au drumul lor. Reporterul intră în viaţa lor cu pretenţia că totul e simplu, că mapa de presă este doar ceea ce se vede: un şir de oameni şi nişte oseminte. În contextul pelerinajului, profesionalismul unui reporter constă în a deveni el însuşi pelerin. Apoi poate relata. Nu este firesc să predai o lecţie pe care nu ai înţeles-o. Riscul să greşeşti este inevitabil. Consider că este natural să priveşti pelerinajul şi în registrul uman, dar nu este onest să reduci totul la aspectul uman, mai ales când esenţa evenimentului este sacră.
Mai trebuie subliniat un ultim aspect despre întrebări şi răspunsuri sau, mai precis, despre căutările oamenilor. Pentru foarte mulţi dintre cei care, în aceste zile, aşteaptă să se închine la moaştele Sfintei Parascheva, pelerinajul înseamnă şi răspunsul tainic la unele întrebări. Sunt numeroase mărturiile de acest fel. În comparaţie cu aceşti pelerini, unii dintre jurnaliştii care pun întrebări în aceste zile aşteaptă o replică şi nu cu adevărat un răspuns. Oameni şi oameni. Pe de o parte, pelerinii la moaştele Sfintei Cuvioase Parascheva, pe de altă parte, aceşti drumeţi fără ţintă pe o cale a întrebărilor fără răspuns.