„Întru El s-au împlinit proorociile“
În Simbolul credinţei, îndată după mărturisirea credinţei în Mântuitorul Iisus Hristos, în Fiul lui Dumnezeu care S-a întrupat, în Mântuitorul care S-a născut ca om, urmează mărturisirea de credinţă despre jertfa Mântuitorului, despre răstignirea Lui: „S-a răstignit pentru noi în vremea lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat“. În aceste cuvinte se cuprinde mărturisirea despre jertfa Mântuitorului, despre răstignirea Lui, despre pătimirea Lui şi despre moartea Lui pe cruce, despre înmormântarea Lui. A fost înmormântat pentru că a murit pe cruce: „S-a răstignit pentru noi în vremea lui Ponţiu Pilat şi a pătimit“, deci suferinţa a fost o realitate. Se înţelege, a murit şi a fost înmormântat.
Domnul Hristos Însuşi a spus de mai multe ori despre pătimirile Sale din Ierusalim. În Sfânta Evanghelie de la Ioan avem cuvântul că „atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Unul Născut Fiul Său L-a dat ca oricine care crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică“ (Ioan 3, 16). În planul de mântuire era cuprinsă şi jertfa, şi răstignirea, şi pătimirea Domnului Hristos. Cândva, Domnul Hristos, ca om, ca om unit cu Dumnezeu dar în firea omenească, Şi-a manifestat într-un fel ezitarea în faţa morţii, în faţa răstignirii. Şi a zis că oare s-ar putea să treacă, să nu ajungă la pătimire, şi după aceea tot El a zis că „doar pentru ceasul acesta am venit“. Iar în grădina Ghetsimani L-a rugat pe Tatăl, dacă este cu putinţă, să treacă de la El paharul acesta, dar „nu voia Mea - zicea - ci voia Ta să se împlinească“. Toate acestea arată că Domnul Hristos a suferit, a arătat în firea omenească stări asemănătoare cu stările pe care le au oamenii în faţa suferinţei. Dar, pentru că era nevoie de suferinţa Mântuitorului pentru mântuirea noastră - a suferit El ca să nu suferim noi, ca să ierte păcatele noastre -, Mântuitorul a primit jertfa. A intrat întru mărirea Sa ca om prin pătimire. Fiind prevăzută în planul de mântuire şi răstignirea Mântuitorului, şi suferinţele Mântuitorului sunt luate în consideraţie, lucrurile s-au petrecut potrivit cu proorociile. În Sfânta Evanghelie de la Matei e scris că Domnul Hristos, în faţa unei situaţii în care ucenicii voiau să-L apere de pătimiri, de suferinţe, a zis că ar putea să-L roage pe Tatăl şi să-I trimită mai mult decât douăsprezece legiuni de îngeri să-L apere, dar atunci cum se vor împlini Scripturile? (cf. Matei 26, 53-54). În Vechiul Testament proorocii au vorbit despre Mesia, despre omul durerilor, despre omul care cu rana sa va vindeca pe toţi. Şi Domnul Hristos a împlinit proorociile. Întru El s-au împlinit proorociile Vechiului Testament.