Ioan Paul al II-lea, la cinstea altarelor

Cel care a vorbit despre ţara noastră ca fiind "Grădina Maicii Domnului", primul şi singurul papă din istorie care a vizitat România, i-a sărutat pământul şi i-a vorbit limba, a celebrat Liturghia în Catedrala "Sfântul Iosif", şi la Parcul Izvor din Capitală va fi beatificat în ziua de 1 mai 2011, în Piaţa "Sfântul Petru" din Vatican.

Karol Josef Wojtyla s-a născut la 18 mai 1920, în Wadowice (Polonia), într-o familie profund creştină (Emilia şi Karol), despre care avea să spună că a fost primul său maestru de spiritualitate, prima călăuză în viaţa spirituală, primul seminar pe care l-a frecventat. Avea 9 ani când i-a murit mama, şi 21 când i-a murit tatăl. L-a însoţit mereu imaginea tatălui, a acelui militar care îngenunchea şi se ruga noaptea în faţa icoanei Maicii Domnului. A mai avut doi fraţi, ambii au murit. A început studiile în oraşul natal. În anul 1938 se înscrie la cursurile Universităţii "Jagellone" din Cracovia. În timpul ocupaţiei naziste lucrează ca muncitor. Este hirotonit preot la 1 noiembrie 1946 şi apoi pleacă la studii la Roma. În anul 1948 îşi ia doctoratul în teologie cu o teză despre credinţa în operele Sfântului Ioan al Crucii. Reîntors în Polonia, activează ca vicar, fiind şi capelan al studenţilor. Îşi reia studiile teologice şi susţine în anul 1953, la Universitatea din Lublin, teza de doctorat. Devine profesor de teologie morală şi de etică socială. La 4 iulie 1958 este numit episcop auxiliar de Cracovia, fiind consacrat la 28 septembrie 1958, în catedrala din Cracovia. Participă la lucrările Conciliului Vatican II (1962-1965). La 13 ianuarie 1964 este numit arhiepiscop de Cracovia, iar în 26 iunie 1967 devine cardinal. Ales papă la 16 octombrie 1978, îşi inaugurează pontificatul la 22 octombrie. Îşi ia numele de Ioan Paul al II-lea, având ca motto: Totus tuus (Cu totul al tău), ca semn de devoţiune faţă de Maica Domnului. La 13 mai 1981, în Piaţa "Sfântul Petru" din Vatican, este victima unui atentat; cartuşele nu îl ucid, dar îi ameninţă grav sănătatea. Îl iartă pe atentator şi îl vizitează în închisoare. Întreprinde numeroase călătorii pastorale în Italia şi în afara Italiei; îi întâlneşte pe credincioşi la ei acasă, ţine cateheze şi predici. Se întâlneşte cu preşedinţi şi cu lideri de stat şi de organizaţii; scrie numeroase documente, mesaje şi cărţi. Tinerii ocupă un loc deosebit în inima lui. Caută mereu să-i facă să fie aproape de Cristos: în anul 1985 iniţiază Ziua Mondială a Tineretului. În cele 19 ediţii celebrate în timpul său participă milioane de tineri din întreaga lume. A trecut la Domnul sâmbătă, 2 aprilie 2005, în jurul orei 21:37, în reşedinţa din Vatican. Funeraliile s-au desfăşurat la 8 aprilie 2005, fiind depus în Grotele Vaticanului. Ioan Paul al II-lea rămâne în memoria multora ca un om al rugăciunii; a făcut din suferinţa şi din moartea sa o cateheză; a vorbit mereu despre iubirea infinită a lui Dumnezeu şi de milostivirea lui; a dat prospeţime Bisericii. Prieten al copiilor, al tinerilor şi al familiilor, a făcut ca mesajul Evangheliei să ajungă la cât mai mulţi; a fost un promotor al ecumenismului şi al dialogului interreligios. Atent la tot ce se întâmplă în lume, nu s-a temut să-şi ridice glasul împotriva nedreptăţilor; a luptat pentru drepturile omului şi pentru dreptul la viaţă al copiilor nenăscuţi. A dus mesajul păcii la oamenii din orice colţ al lumii, spunând deseori: "Eu aparţin generaţiei care cunoaşte războiul"; a avut un rol deosebit în căderea comunismului. Rămâne în memoria românilor prin vizita din 7-9 mai 1999, în special prin Liturghia din Parcul "Izvor" din Bucureşti, când peste 200.000 de persoane i-au întrerupt discursul cu aplauze şi au strigat "Unitate", şi prin imaginea îmbrăţişării dintre el şi Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Cuvintele rostite de Ioan Paul al II-lea în Piaţa "Sfântul Petru", la inaugurarea pontificatului (22 octombrie 1978), rămân emblematice: "Nu vă fie teamă! Deschideţi, daţi la o parte porţile în faţa lui Cristos! Deschideţi graniţele statelor, sistemele economice şi cele politice, câmpurile largi ale culturii, ale civilizaţiei şi ale dezvoltării în faţa puterii sale mântuitoare. Nu vă fie teamă! Cristos ştie ce este în interiorul omului. Numai el are cuvintele vieţii, da, cuvintele vieţii veşnice!"