Istoria creştinismului (CMXLV): Cultura teologică în Biserica Apuseană în secolele XIX-XX (I)

În această perioadă, în Apus, cultura teologică s-a dezvoltat în mod special în două direcţii: una strict bisericească, la începutul secolului al XIX-lea, şi alta mai liberală, care a întâmpinat însă destule dificultăţi. În filosofie s-a simţit influenţa lui I. Kant († 1804) şi a lui F.G.J. Scheling († 1854). Până la începutul secolului al XIX-lea, Franţa a dat cei mai mari teologi, însă lucrurile s-au schimbat, şi Germania a devenit principala şcoală teologică apuseană, unde au luat fiinţă mai multe facultăţi de teologie: la Bonn, Breslau, München, Tübingen ş.a. În Franţa, abia în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, mai precis în anul 1878, s-au deschis, pe lângă cele două universităţi din Paris şi Toulouse, facultăţi de teologie, la Lille, Lyon, Angers şi în alte oraşe. În alte ţări apusene, romano-catolicii au întreţinut mai multe universităţi libere, înfiinţate după separarea Bisericii de stat. Cea mai veche este la Malines (1834), mutată în 1885 la Louvain, în Belgia; altele au fost înfiinţate la: Freiburg (Elveţia, 1889), Milano (1920), Saint Louis (1825) şi Washington (1889) în America de Nord, Quebec (1852) şi Montréal (1886) în Canada. Alte universităţi libere au fost înfiinţate în Asia, la Calcutta, Pekin, Beiging şi Tokio. O altă universitate a fost fondată la Beirut, în Liban. Direcţia catolică mai liberală sau istorică a dat Bisericii Romano-Catolice o serie de mari teologi, mai ales în Germania, cum au fost: Joh. Adam Möhler († 1838), simbolist şi dogmatist celebru, respectat şi de protestanţi; istoricul Ignaţiu Döllinger († 1890); canonistul şi istoricul Ch. J. Hefele († 1893); canoniştii J. Schulte († 1941), J. Zhischmann († după 1901); istoricii: Fr. X. Kraus († 1902), Fr. X. Funk († 1907), Al. Knöpler († 1921), A. Ehrhard († 1949); dogmatiştii: H. Klee († 1840), J. Kuhn († 1887); apologeţii J. Drey († 1853), Aloys Schmidt († 1910) ş.a.