Istorii cu tâlc: Iisus, prietenul păcătoşilor

Un tânăr bogat, dar destrăbălat, şi-a pierdut averea la cărţi, ba făcuse şi datorii. Nespus de iritat în urma pierderii, a început să înjure pe Dumnezeu şi să-L provoace, zicând:

– Mai fă-mi acum Dumnezeule vreun rău, dacă poţi. Abia a făcut încă câţiva paşi spre casă, şi a căzut, rupându-şi piciorul. În loc să-şi revină a continuat cu batjocurile, zicând: – Dacă are plăcere să mă nimicească, să continue! Ajuns acasă a fost cuprins de friguri. Un servitor care-l auzise înjurând a intrat la el şi i-a zis că un prieten bun vrea să-i vorbească. – Să intre, a zis bolnavul. Atunci servitorul a scos de la piept o cruce şi a întins-o, zicând: – Iată stăpâne, acesta este cel mai bun prieten, acesta nu vă doreşte moartea, căci El a murit pe cruce şi pentru sufletul dumneavoastră. Stăpânul a luat crucea cu sufletul plin de părere de rău şi a simţit că o linişte dumnezeiască începe să-l stăpânească. – Doamne Iisuse Hristoase, zise stăpânul, tu eşti cel mai bun prieten al meu. Acesta a fost momentul revenirii lui la adevărata credinţă. (Grigorie Comşa, O mie de pilde)