Astăzi, 21 noiembrie, Biserica Ortodoxă Română a prăznuit Intrarea în biserică a Maicii Domnului, sărbătoare cunoscută în tradiția populară sub numele de „Vovidenia”. La finalul Sfintei Liturghii oficiate în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în care a prezentat originea, evoluția și semnificația duhovnicească a praznicului.
Intrarea Maicii Domnului în biserică, sărbătorită la Catedrala Patriarhală
De praznicul Intrării în biserică a Maicii Domnului, astăzi, 21 noiembrie 2026, la Catedrala Patriarhală din București, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi slujitori ai acestui sfânt lăcaș.
După citirea pasajului evanghelic rânduit în această zi (Luca 10, 38-42; 11, 27-28), Preasfinția Sa a rostit un cuvânt de învățătură în care a arătat că sărbătoarea din această zi are temei în Sfânta Tradiție: „Intrarea Maicii Domnului în biserică este o sărbătoare care, asemenea celorlalte sărbători dedicate Maicii Domnului, cu excepția Bunei Vestiri (Luca 1, 26-38), nu este redată în textele Sfintelor Evanghelii, însă este consemnată în învățătura Sfinților Părinți ai Bisericii și în Sfânta Tradiție. De exemplu, Sfântul Maxim Mărturisitorul consideră două versete din Psalmul 44: «Stătut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta» (v. 11) și versetul: «Aduce-se-vor Împăratului fecioare, în urma ei, prietenele ei se vor aduce Ţie» (v. 16), drept temeiuri scripturistice ale acestei sărbători. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că versetul «Stătut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta» ne învață despre așezarea Maicii Domnului de-a dreapta lui Dumnezeu, dar și despre șederea Maicii Domnului îndurerată la picioarele Crucii Fiului ei răstignit. În același timp, această profeție din Psalmul 44 arată că Maica Domnului va sta ca mijlocitoare de-a dreapta lui Dumnezeu Fiul, la Judecata de Apoi. De aceea, atunci când preotul săvârșește Proscomidia, așază pe Sfântul Disc mirida care o simbolizează pe Maica Domnului de-a dreapta Sfântului Agneț și rostește cuvintele: «Stătut-a Împărăteasa de-a dreapta Ta, în haină aurită și preaînfrumusețată», iar versetul 16, «Aduce-se-vor Împăratului fecioare...», anticipează atât momentul intrării, cât și fastul și bucuria primirii Maicii Domnului în templul din Ierusalim”.
Totodată, ierarhul a prezentat și istoricul praznicului în tradiția răsăriteană și pătrunderea lui în Apus: „Sărbătoarea Intrarea Maicii Domnului în biserică a luat naștere în secolul al VI-lea, atunci când împăratul bizantin Iustinian cel Mare a inaugurat, în 20 noiembrie 543, la Ierusalim, lângă ruinele templului, o basilică nouă, închinată Sfintei Fecioare Maria, iar a doua zi după sfințire, conform obiceiului, adică pe 21 noiembrie, a fost serbat hramul sau patronul noii basilici, adică însăși Preasfânta Fecioară Maria, serbarea fiind consacrată aducerii Sfintei Fecioare Maria, ca pruncă, la templu. Sfântul Grigorie de Nyssa, fratele Sfântului Vasile cel Mare, spune că Intrarea Maicii Domnului în biserică se sărbătorea chiar înainte de secolul al IV-lea. Sfântul Andrei Criteanul, în secolul al VII-lea, vorbește despre felul în care se ținea sărbătoarea la Ierusalim, iar Sfinții Gherman și Tarasie, patriarhi ai Constantinopolului din secolul al VIII-lea, au rostit cuvântări cu prilejul acestei sărbători. În Apus, acest praznic închinat Fecioarei Maria s-a serbat pentru prima dată în timpul captivității papale de la Avignon, în anul 1374, în timpul papei Grigorie al XI-lea, iar ulterior s-a generalizat”.
În finalul cuvântului de învățătură, Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul a pus în lumină importanța răbdării și a credinței în rugăciune, precum și datoria părinților de a-și crește copiii în credință, rugăciune și fapte bune, conform exemplului propriu.
„Mai întâi trebuie să învățăm de la Sfinții Părinți Ioachim și Ana cât de importantă este răbdarea și puterea credinței atunci când ne rugăm lui Dumnezeu. Prin credința și rugăciunea lor au dobândit bucuria de a deveni părinți, deși erau în vârstă. Și în zilele noastre sunt mulți oameni care duc cu ei durerea neputinței de a avea copii. De aceea, Sfinții Ioachim și Ana, alături de Maica Domnului și alți sfinți, sunt ajutători și ocrotitori ai celor care își doresc copii. În același timp, sărbătoarea de astăzi ne învață cât de importantă este creșterea și educația copiilor în acord cu voia lui Dumnezeu. Copiii trebuie educați în duhul Evangheliei iubirii lui Hristos și al valorilor creștine, prin rugăciune și exemplul personal al părinților de viețuire frumoasă și fapte bune. Caracterul copiilor nu se formează doar prin cuvinte și activități, ci și prin modul de viață al părinților, prin exemplul dat de aceștia. În plus, dacă noi îi iubim pe copiii noștri, atunci îi aducem de mici în casa lui Dumnezeu. Dacă nu îi iubim suficient, atunci îi lăsăm în fața televizorului, a telefonului sau în fața altor tentații, care îi țin departe de Dumnezeu și de Biserică, iar cu timpul îi deformează sufletește, încât, atunci când vor crește mari, nu vor iubi nici Biserica, nici pe Dumnezeu, dar este posibil să nu-și iubească nici părinții. În acest sens, Sfântul Ioan Gură de Aur îndeamnă părinții «să se îngrijească nu de modul cum vor dobândi bani copiii lor, ci de modul cum vor dobândi bogăție sufletească și credință dreaptă»”.



.jpg)
