Istorii cu tâlc: Smerenia şi răbdarea biruie invidia

Înainte de venirea celor din jurul avvei Pimen, trăia în Egipt un bătrân foarte renumit şi preţuit, dar când au venit de la Sketis avva Pimen şi ai săi, oamenii l-au părăsit pe bătrân şi au început să se ducă la avva Pimen. Bătrânul, plin de invidie, începuse să-l vorbească de rău. Atunci, avva Pimen s-a întristat şi le-a zis fraţilor: „Ce să facem cu acest mare bătrân? Oamenii ne-au pus într-o încurcătură tristă, părăsindu-l pe el şi venind la noi, care nu suntem nimic. Cum putem oare să-l împăcăm pe bătrân?“. Apoi, zice: „Pregătiţi câteva gustări, luaţi o ulcică de vin şi să mergem la dânsul, să mâncăm împreună. Poate aşa îl vom putea împăca“. Au luat gustările şi au plecat, au bătut la poartă, şi ucenicul bătrânului a întrebat: „Cine sunteţi?”. Ei au zis: „Spune bătrânului: «Pimen vrea să-l binecuvântezi»“. Ucenicul i-a spus întocmai, dar bătrânul a răspuns: „N-am timp“. Ei au rămas în arşiţă, zicând: „Nu plecăm de-aici până când nu ne învrednicim să-l vedem pe bătrân“. Acesta, văzându-le smerenia şi răbda-rea, străpuns până la lacrimi, le-a deschis. Şi au intrat şi au mâncat împreună, iar când mâncau, bătrânul le-a zis: „Cu adevărat, ce văd acum în fapta voastră întrece de o sută de ori lucrurile pe care le-am auzit despre voi”; şi din ziua aceea le-a devenit prieten. (Pateric, ediţia Polirom, 2005)