Iustin Moisescu - mitropolit al Ardealului

De praznicul "Schimbării la Faţă" a anului 1955, mitropolitul Nicolae Bălan al Ardealului trecea la cele veşnice. Fusese unul din demnii urmaşi ai lui Andrei Şaguna, un arhiereu care a condus Eparhia Ardealului cu o mână de fier atunci când timpurile politice ameninţau poziţia Bisericii în statul român. Se încheia astfel o epocă strălucită din istoria mitropoliei ardelene, iar mai-marii slujitori şi teologi sibieni căutau să aleagă un ierarh care să aibă două calităţi principale: să fie autohton şi o personalitate culturală. Mulţi se gândeau că va ajunge fie episcopul Nicolae Colan al Clujului, unul din pilonii românismului în vremea prigoanei horthyste, fie învăţatul şi profesorul Nicolae Mladin. Însă comandamentele politice, care "supravegheau" activitatea Bisericii, se pare că aveau alte gânduri. În februarie 1956, în scaunul lui Şaguna era ales Iustin Moisescu, unul dintre cei mai buni teologi pe care îi avea Biserica în acel moment. Pentru slujitorii şi teologii din Sibiu, mitropolitul Iustin era un om cultivat, cu prestanţă şi un teolog de calitate, dar avea un neajuns: nu era ardelean. Cu toate că Iustin a încercat să se ataşeze de mediul sibian, după cum îl vedem în fotografia de epocă, alături de episcopii Nicolae Colan şi Antim Nica la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, el nu a fost acceptat. Un an mai târziu, el a înţeles că, pentru liniştea Bisericii, este nevoie să primească alegerea ca mitropolit al Moldovei, în locul său ajungând episcopul Nicolae Colan.