Jertfa de laudă
Sfântul Iustin Martirul și Filozoful, Apologia Întâi în favoarea creștinilor, XIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, p. 44
„El (Dumnezeu) nu are trebuință de jertfe sângeroase, de libațiuni și de tămâieri, noi Îl lăudăm, pe cât ne stă în putință, cu cuvinte de rugăciune și de mulțumită pentru toate cele ce ni se oferă, primind învățătura că singura cinstire vrednică de El este aceea ce cele ce ne-au fost date de El spre hrană să nu le consumăm prin foc, ci să ni le oferim nouă și celor ce au trebuință de ele, fiindu-I recunoscători prin adresarea de omagii și prin înălțarea de imne, pentru viața pe care ne-a dat-o, pentru toate posibilitățile de a ne păstra sănătatea și, deopotrivă, pentru calitățile lucrurilor și schimbarea anotimpurilor, ca și pentru a putea, prin cererile pe care I le adresăm, datorită credinței pe care o avem în El, să ajungem la nemurire.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXVI, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 331
„Lauda cea mai mare este mai cu seamă atunci când Îl slăvim prin mii și mii de guri. Fiecare om virtuos face pe toți cei din jurul lui care îl văd să-L laude pe Stăpânul său; iar lauda adusă de aceia aduce pricinuitorului laudei multă și nespusă bunăvoință din partea Stăpânului. Nu suntem, oare, cei mai fericiți oameni când nu numai că slăvim noi cu limba noastră pe bunul Dumnezeu, dar mai facem și pe alții să-L laude din pricina noastră? Puterea virtuții este atât de mare că poate face ca să fie lăudat de mii de guri Creatorul. Nimic nu este, iubite, la înălțimea vieții virtuoase. De asta și Domnul spunea: Așa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor ca să vadă faptele voastre cele bune și să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri (Matei 5, 16). Ai văzut că după cum ivirea luminii alungă întunericul, tot așa și ivirea virtuții alungă și păcatul, iar după izgonirea întunericului rătăcirii mișcă spre slavoslovie sufletele celor ce văd, virtutea?”
Sfântul Iustin Martirul şi Filozoful, Apologia Întâi în favoarea creştinilor, XIII, în Părinți și Scriitori Bisericești (1980), vol. 2, p. 33
„(...) El nu are trebuință de jertfe sângeroase, de libațiuni şi de tămâieri, noi Îl lăudăm, pe cât ne stă în putință, cu cuvinte de rugăciune şi de mulțumită, pentru toate cele ce ni se oferă, primind învățătura că singura cinstire vrednică de El este aceea, ca cele ce ne-au fost date de El spre hrană să nu le consumăm prin foc, ci să ni le oferim nouă şi celor ce au trebuință de ele, fiindu-I recunoscători prin adresarea de omagii şi prin înălțarea de imnuri, pentru viața pe care ne-a dat-o, pentru toate posibilitățile de a ne păstra sănătatea şi, deopotrivă, pentru calitățile lucrurilor şi schimbarea anotimpurilor, ca şi pentru a putea, prin cererile pe care I le adresăm, datorită credinței pe care o avem în El, să ajungem la nemurire.”
Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii la Facere, omilia XXVI, VI, în Părinți și Scriitori Bisericești (1987), vol. 21, p. 331
„…lauda cea mai mare este mai cu seamă atunci când Îl slăvim prin mii şi mii de guri. Fiecare om virtuos face pe toți cei din jurul lui care îl văd să-L laude pe Stăpânul său; iar lauda adusă de aceia aduce pricinuitorului laudei multă și nespusă bunăvoință din partea Stăpânului. Nu suntem, oare, cei mai fericiți oameni când nu numai că slăvim noi cu limba noastră pe bunul Dumnezeu, dar mai facem şi pe alții să-L laude din pricina noastră? Puterea virtuții este atât de mare că poate face ca să fie lăudat de mii de guri Creatorul. Nimic nu este, iubite, la înălțimea vieții virtuoase. De asta şi Domnul spunea: Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru cel din Ceruri (Matei 5, 16). Ai văzut că, după cum ivirea luminii alungă întunericul, tot aşa şi ivirea virtuții alungă şi păcatul, iar după izgonirea întunericului rătăcirii mişcă spre slavoslovie sufletele celor ce văd virtutea?”
(Cuvânt patristic, pr. Narcis Stupcanu)