Harul care lucrează prin sfinți

Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul Românesc, Ediția a VI-a, Ed. Mănăstirea Sihăstria, 2011, pp. 65-66

„Mulți oameni stăpâniți de duhuri rele erau vindecați cu rugăciunea Sfântului Grigorie (Decapolitul). Astfel, o femeie, având duh necurat, a fost izbăvită numai prin cuvântul lui. (...) Altădată, văzând sfântul un om chinuit de diavol, s-a rugat pentru el, zicând: Doamne, miluiește zidirea Ta și n-o lăsa să fie stăpânită de diavolul. După aceste cuvinte, îndată a fugit duhul rău din om. Dar, văzând cuviosul că îl caută și îl laudă oamenii, îndată a fugit din locul acela. Altădată, un om demonizat a sărit în spatele cuviosului și își bătea joc de el. Dar fericitul, rugându-se din inimă, a izgonit diavolul din acel om.

O femeie săracă și văduvă, stricându-i-se casa, a cerut milostenie de la Sfântul Grigorie ca să-și zidească alta, iar el i-a spus:

– Femeie, du-te și începe lucrul, și Dumnezeul săracilor îți va trimite ajutor!

Punând temelie, văduva a găsit în pământ smoală, pe care vânzând-o, și-a terminat casa și și-a cumpărat cele de nevoie vieții.

Un monah sihastru din apropiere lucra cu mâinile și cu buzele se ruga. Iar Sfântul Grigorie, cunoscând că aceluia i-a sosit sfârșitul vieții, i-a zis:

– Frate, lasă lucrul mâinilor și te îngrijește de suflet, că ți s-a apropiat sfârșitul și vei călători pe cale străină, pe care niciodată n-ai călătorit!

După câteva zile acel sihastru și-a dat sufletul în mâinile Domnului.

(...) Altădată, un monah numit Petru a fost mușcat de două vipere și, fiind foarte aproape de moarte, a alergat la ajutorul Cuviosului Grigorie, care, milostivindu-se spre el, s-a rugat lui Dumnezeu și îndată cel mușcat de vipere s-a făcut sănătos.

Un om bolnav de friguri de mulți ani a venit pe ascuns la chilia Sfântului Grigorie și s-a îmbrăcat cu rasa lui, pe când îl scuturau frigurile, și îndată s-a făcut sănătos.

Un alt om, cuprins de răceală, se ruga cuviosului să-l vindece, însă el nu voia. Atunci, bolnavul s-a culcat pe ascuns, cu mare credință, în patul Sfântului Grigorie. Găsindu-l în așternutul lui, cuviosul i-a zis să plece de acolo. Dar bătrânul i-a răspuns: Nu mă voi scula din patul tău, părinte, până nu mă voi face sănătos! Atunci cuviosul, atingându-se de acel bolnav, l-a vindecat.”

(Cuvinte ale sfinților români, pr. Narcis Stupcanu)