Judecata obștească, momentul adevărului
Duminica Înfricoșătoarei Judecăți (a Lăsatului sec de carne) Matei 25, 31-46
Zis-a Domnul: Când va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Sale. Și se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre. Și va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți Împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați primit; gol am fost și M-ați îmbrăcat; bolnav am fost și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine. Atunci, drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând și Te-am hrănit? Sau însetat și Ţi-am dat să bei? Sau când Te-am văzut străin și Te-am primit, sau gol și Te-am îmbrăcat? Și când Te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la Tine? Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut. Atunci va zice și celor de-a stânga: Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este pregătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu Mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu Mi-ați dat să beau; străin am fost și nu M-ați primit; gol, și nu M-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu M-ați cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ţi-am slujit? El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici Mie nu Mi-ați făcut. Și vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepții la viața veșnică.
Ori de câte ori rostim Simbolul de credință, în articolele VII, XI și XII afirmăm despre Iisus Hristos „că va veni iarăși cu slavă să judece viii și morții, a cărui împărăție nu va avea sfârșit” și „Aștept învierea morților și viața veacului ce va să fie”, evenimente existențiale în viața omenirii și a întregii creații ce vor avea loc după consumarea „veacului” pământesc, la sfârșitul istoriei. Tot așa la Sfânta Liturghie, în conținutul Epiclezei, preotul în taină rostește: „Aducându-ne aminte, așadar, de această poruncă mântuitoare și de toate cele ce s-au făcut pentru noi, de Cruce, de mormânt, de Înviere și de cea de-a doua slăvită iarăși venire”, aluzie desigur la venirea, parusia, întru slavă a Domnului Hristos. Iar în cadrul ecteniei cererilor îl implorăm pe Dumnezeu să ne dea „răspuns bun la înfricoșătoarea judecată a lui Hristos”. Astfel, mărturisim și conștientizăm faptul că va avea loc revenirea lui Hristos pe pământ, de această dată va ședea pe scaunul slavei Lui și-i va judeca pe toți oamenii câți au trăit de la crearea lumii și până în acel moment. Întâia Sa venire a fost „întru necinste, întru ocări, întru sudalme” și a adus Legea cea nouă, a iubirii, a doua oară va veni să-i judece pe toți oamenii în funcție de cum s-au raportat la Legea Sa.
În atotînțelepciunea sa, Biserica, în această duminică, a treia a Triodului, ne înfățișează marea și emoționanta scenă a Judecății din urmă (după alte denumiri: a Judecății universale, a Înfricoșătoarei Judecăți, a Dreptei Judecăți, a Judecății de obște), când „va veni Fiul Omului întru slava Sa și toți sfinții îngeri cu El, atunci va ședea pe tronul slavei Lui” (Mt. 25, 31) și „va răsplăti fiecăruia după faptele sale” (Mt. 16, 27).
Atunci va fi „momentul adevărului”. „Se vor aduna înaintea Lui toate neamurile și-i va despărți pe unii de alții, precum desparte păstorul oile de capre” (Mt. 25, 32). „Atunci Hristos va judeca străin de orice speculații teologice, filosofice, metafizice, ascetice sau de solicitările discursivității.”
Tabloul acestei judecăți este redat în Evanghelia de la Matei 25, 31-46. De fapt, și versetele 1-30 au aceeași temă, a revenirii lui Hristos, prin pildele celor zece fecioare și a talanților, versete ce formează, cu capitolul anterior, așa-numita „cuvântare eshatologică”.
Data „exactă” a venirii a doua face parte din planul intim al lui Dumnezeu: „Iar de ziua și de ceasul acela nimeni nu știe, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Mt. 24, 36), „Privegheaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când vine Fiul Omului” (Mt. 25, 13).
Nici nu este necesar creşterii noastre duhovniceşti şi a mântuirii să cunoaştem asemenea date: „Nu este al vostru a ști anii sau vremile pe care Tatăl le-a pus în stăpânirea Sa” (Fapte 1, 7).
Sfârșitul și semnele apropierii lui
Totuşi, apropierea Parusiei se poate întrevedea după semnele anunţate şi încredinţate de Mântuitorul Sfinţilor Apostoli. Semne au fost şi vor exista până la sfârşitul veacului. Acestea au rânduiala lor, fără amestec cu cele ale lumii. Printre acestea se numără: propovăduirea Evangheliei la toate popoarele: „Și se va propovădui această Evanghelie a împărăției în toată lumea spre mărturie la toate neamurile; și atunci va veni sfârșitul” (Mt. 24, 14), adică fiecare limbă omenească să cunoască, indiferent dacă crede sau nu, că a venit Mesia, Fiul lui Dumnezeu (In. 1, 14); convertirea, după spusa Sfântului Pavel, a poporului evreu (Rom. 1, 1-32).
Dar vor fi și alte semne legate de ivirea „antihriştilor”: omul nelegiuirii sau „fiara” (Apoc. 13, 1-18); prorocii mincinoşi (Apoc. 20, 1-10); amăgiri şi semne ale satanei, precum şi cruzimea ei împotriva credincioşilor adevăraţi: „Căci mulți vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, și pe mulți îi vor amăgi. Și mulți proroci mincinoși se vor scula și vor amăgi pe mulți” (Mt. 24, 5, 11); substituirea „fiarei” lui Dumnezeu; pervertirea sentimentelor omeneşti, înmulţirea fărădelegilor, batjocura iubirii, cultivarea intrigilor şi urii între oameni: „Atunci mulți se vor sminti și se vor vinde unii pe alții; și se vor urî unii pe alții. Iar din pricina înmulțirii fărădelegii, iubirea multora se va răci” (Mt. 24, 10, 12). Din această cauză, respectul familiar va dispărea, veştile de războaie şi înmulţirea răzmeriţelor vor îngrozi lumea, vor trona neîncrederea şi suspiciunea între oameni, neamuri şi popoare: „Și veți auzi de războaie și de zvonuri de războaie; luați seama să nu vă speriați, căci trebuie să fie toate, dar încă nu este sfârșitul. Căci se va ridica neam peste neam și împărăție peste împărăție și vor fi foamete și ciumă și cutremure pe alocuri” (Mt. 24, 6-7).
Parusia va fi precedată de apariţia unor necazuri: boli, foamete, lipsuri etc. (Mt. 24, 7); ivirea unor semne cosmice: eclipse, cutremure, comete, unele prevestite, altele nu. „Iar îndată după strâmtorarea acelor zile, soarele se va întuneca și luna nu va mai da lumina ei, iar stelele vor cădea din cer și puterile cerurilor se vor zgudui” (Mt. 24, 29 ş.a.); apariţia pe cer a „Semnului Fiului Omului” (Mt. 24, 30), adică Sfânta Cruce, într-un mod cu totul altul decât s-a arătat împăratului Constantin cel Mare sau în alte viziuni. De fapt, împotriva acestui semn, chip şi arătare se va ridica antihrist cu mijloacele lui.
Pe creştinii adevăraţi nu-i impresionează şi nu-i înspăimântă toate aceste semne, fiindcă toate se vor împlini şi sfârşitul încă nu va veni, antihrişti au fost şi vor apărea până în ziua Judecăţii de apoi.
Din păcate, sectele eshatonului au prezis, au calculat şi şi-au asigurat „viaţa” de dincolo, interpretând date și cifre după bunul lor plac. Aceste concepţii au apărut din frica zilei de mâine, ca şi din falsificarea imaginii venirii judecăţii şi zilei de apoi. Regizori şi cineaşti au renunţat la „Călăuză” şi au oferit unei lumi curioase şi cuprinse de eshaton pelicule fie despre Ziua de Apoi, Scrisoare de la un om care nu mai există, Armaghedonul, fie aspecte ale „vieţuirii” de dincolo, prin tehnica holografică. Preocupările acestea asupra cerului, asupra planetei noastre, ca şi asupra celor mai de jos ale pământului nu contribuie cu nimic la înţelegerea „capătului” lumii. Este adevărat că lumea de astăzi, prin crearea unor arme de exterminare împotriva vieţii şi pregătirea distrugerii Terrei, contribuie în mod sporit la naşterea şi susţinerea unor concepţii eshato-apocaliptice.
Totuși, după ultimele semne, stihiile universului se vor schimba. „Atunci cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, și pământul și lucrurile de pe el vor arde cu totul” (II Petr. 3, 10) și vor fi zidite „ceruri noi și pământ nou” ca locașuri veșnice ale împărăției Mielului.
Apoi va urma judecata
Înaintea Dreptului Judecător se vor înfățișa toți oamenii care au trăit de la Adam și până atunci. Dacă în viața aceasta îl percepem pe Dumnezeu ca un Tată bun, iertător, milostiv, iubitor, la Judecată îl vom vedea ca Stăpân al dreptății. Fiecăruia i se va răsplăti după faptele sale. Se vor da sentințele! Atunci va zice celor din dreapta Sa: „Veniți, binecuvântații Părintelui Meu, moșteniți împărăția pregătită vouă de la întemeierea lumii” (Mt. 25, 34). Nu le-a spus: „Luați”, ci „Moșteniți”, ca și cum ar fi al vostru, de la părinți. Iar celor din stânga Sa: „Duceți-vă de la Mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui” (Mt. 25, 41), și „vor merge aceștia la osândă veșnică, iar drepții la viața veșnică” (Mt. 25, 46).
Să luăm aminte! Criteriul acestei judecăți va fi iubirea sau neiubirea de semeni, „va fi fapta bună ca act al iubirii semenului și ca răspuns la nemărginita iubire milostivă a lui Dumnezeu față de oameni. Aceasta este numită «imposibila posibilitate», adică de a-L vedea pe Hristos în fiecare om” (Dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, Din exilul păcatului la masa Împărăției).
Unde vrem să ne regăsim? De-a dreapta Lui sau de-a stânga? Între oi sau între capre? Să ne temem de judecata lui Dumnezeu, dar cu o frică sfântă și folositoare. Să facem pocăință sinceră și deplină, să ne îmbogățim în fapte bune. Să-L vedem pe Hristos în semenii noștri, să ne apropiem de El „prin cei mici ai Lui”, ajutându-i, sprijinindu-i, mângâindu-i.