La mulţi ani cu lumină!

Ne apropiem cu paşi repezi de sfârşitul anului calendaristic 2010 şi, conform obiceiului, urările de "La mulţi ani!" şi doririle de bine sunt nelipsite din întregul algoritm al acestui moment convenţional de trecere prin timp, dar care ne capacitează şi ne emoţionează în egală măsură. Este momentul, în ultima ediţie pe 2010 a "Ziarului Lumina", să mă gândesc la cei care, pe parcursul întregului an care tocmai se încheie, s-au intersectat la orice mod şi sub orice formă cu cele 16 pagini zilnice.

În primul rând, "La mulţi ani!" celor care se află în spatele conceptului dezvoltat ulterior în ceea ce astăzi primim în fiecare dimineaţă de la tipar. Mai presus de unicitatea lui în România, în lumea ortodoxă, ca să nu mai vorbim de întreaga lume creştină, valoarea unui astfel de demers se află în aceea că prin intermediul lui am văzut alături de alţii că lucrurile se pot mişca într-o direcţie care părea că a încremenit. Curajul de a face lucrurile să meargă este de fapt marca întipărită profund în pedigriul încă necristalizat al acestor pagini. "La mulţi ani!" tuturor celor din redacţie, ştiriştilor, celor de la ediţiile locale, editorilor diverselor pagini, redactorilor-şefi, celor răbdători de la tehnoredactare şi corectură, asaltaţi ca de obicei în ultima clipă cu tot felul de dorinţe modificatoare de text, celor de la distribuţie şi abonamente cu ale lor birouri acoperite permanent de liste şi tabele, colaboratorilor mai noi sau mai vechi care şi-au legat într-un fel existenţa de ziar, care l-au îndrăgit şi ne-au îndrăgit. O sinceră gratitudine tuturor pentru intenţia îngăduirii celuilalt, pentru discuţiile şi întâlnirile care au presărat din plin familiaritate peste noi, nişte oameni cu destin momentan comun. "La mulţi ani!", de asemenea, celor pe care ziarul i-a cuprins între paginile lui, oameni mari care ne-au onorat şi înaintea cărora ne-am simţit fâstâciţi ca în prima zi de şcoală şi care ne-au bucurat enorm acceptând să fie parte din povestea lui, deschizându-i şi deschizându-ne orizontul fără drept de apel. Un "La mulţi ani!" merge desigur şi către cei care, mai mult sau mai puţin avizaţi, mai mult sau mai puţin interesaţi, ne-au criticat uneori "colegial", încercând, într-un genuin stil românesc, să facă măsura propriei elocinţe la adresa altora şi mai puţin la adresa lor, să facă o carieră în critică, indiferent de preţul ei şi chiar cu riscul de a cădea în derizoriu. Mulţumim mult pentru criticile fondate, ajută mult mai ales celor care suntem fără prea mare experienţă, dar şi pentru cele nefondate - fac obiectul amuzamentului şedinţelor de redacţie de marţi, altfel prea tehnice şi, de ce nu, prea formale. Last but not least, un mare şi puternic "La mulţi ani!" merge către Măria Sa Cititorul. Către cel care deschide sincer în fiecare zi sau în fiecare săptămână o lume aflată între paginile publicaţiilor, fără să caute cu lumânarea greşeli, fără să speculeze slăbiciuni inerente unui ritm zilnic, ci cu dorinţa curată de a se îmbogăţi sufleteşte, de a se zidi atât la nivelul cunoştinţei, cât mai ales la cel al simţirii. Dacă un singur om, într-o zi, deschide ziarul şi primeşte curajul de a se apropia de Dumnezeu şi de Biserică, noi toţi din spate n-am muncit degeaba. La mulţi ani cu lumină!