Logos şi poezie

Cum trece roua

de Costache Ioanid Cum trece roua, sorbită-n crin, cum zboară norii şi alţii vin, cum piere-un sunet pe-aripi de vânt, aşa trec toate pe-acest pământ. Cu cât în lume aduni comori, cu cât vrei slavă şi strângi splendori, cu cât în viaţă ai tot ce-ai vrea, cu-atât plecarea e şi mai grea. Fiori şi patimi şi trai slăvit, au toate-o cale şi un sfârşit. Căci toţi pleca-vom, lăsând ce-am strâns; dar unii-n pace, iar alţii-n plâns.