Logos şi poezie

Cerul şi pământul

de Ioan Alexandru Trece-vor graiurile universului Se va stinge-n ţărână seara Pământului. Lămpile vor orbi Şi-n văzduh va amuţi larma Cucuvăilor. Vulturii se vor retrage În nevăzut şi tăria vederii Se va preface-n amurg. Toate Se vor aduna în acea matcă Uşoară de nimic din care Smulse-au fost de Duh la începuturi. Atunci Te voi vedea pe Tine Cum mă vezi şi ne-om cunoaşte Îndeaproape cuvânt din cuvânt Putere din putere. Dimineaţa fi-va, Fi-vor ani fi-va şi reveni-vor blânde -N veşted vânt aprinsele tulburătoare zări Ce ne hrăneau nădejdea altădată. Pământ şi cer vor trece ca o faclă Din umbra sfântului mormânt Rămâne-va lumina din văpaie Rămâne-va uitarea din cuvânt Rămâne-va iubirea iubitoare Din sărăciile ce sunt.