Luiza Zavloschi, primarul care a învins prejudecățile interbelicului

În cimitirul satului Buda din comuna vasluiană Oșești, sub streașina bisericii vechi, de lemn, închinată Sfântului Nicolae (1849), se află mormântul uneia dintre personalitățile care au marcat semnificativ începutul procesului de emancipare politică a femeilor în România - învățătoarea Luiza Zavloschi. Aceasta s-a numărat printre cele dintâi femei din spațiul românesc care au deținut funcția de primar al unei localități, fiind aleasă de concetățenii ei în anii '30.

Cum a fost posibil, ­într-o societate ultraconservatoare, precum cea a României interbelice, într-o politică dominată de bărbați, acest lucru? Istoricul vasluian Paul Zahariuc, autorul volumului Comuna Oșești (I).

File de istorie vasluiană, are o explicație foarte simplă: „În acea perioadă femeile nu aveau drept de vot (nu era instituit votul universal, fără discriminări, pentru femei - n.r.), însă legiuitorul uitase să mai adauge un punct actului normativ, anume că femeile nu aveau dreptul nici de a fi alese. Cineva din Buda, cu mintea ageră, a sesizat lacuna legislativă, așa că doamna învăță­toare a ajuns să conducă destinele comunei”.

Ne aflam în plină perioadă ­interbelică, ani în care clasa politică, nu doar cea românească, era în exclusivitate masculină. Votul universal, introdus în 1919, după constituirea României Mari, era valabil doar pentru bărbați. Femeile au primit drept de vot abia în 1938, dar doar cele cu „vârsta de peste 30 de ani și știutoare de carte”. Iar votul universal, fără discriminări de vârstă, educație, poziție socială pentru femei avea să fie instituit abia peste un ­deceniu, în 1948.

Totuși, în Legea pentru organizarea administrativă din 3 august 1929, întocmită de Partidul Național Țărănesc, aflat la putere la acea dată, la articolele 375 și 376 erau stipulate prevederi care au deschis calea introducerii votului universal fără discriminări și pentru femei. Conform legii, „în alegerile pentru judeţ, comună şi sat, vor avea dreptul obligator de vot şi femeile, cari (...) vor îndeplini şi una din următoarele condiţiuni: să aibă cunoştinţele ciclului inferior secundar, normal sau profesional; să fie funcţionare la Stat, judeţ sau comună; să fie văduve de răsboi; să fie decorată pentru activitate în timpul răsboiului; să fi făcut parte la promulgarea legii din conducerea societăţilor - cu personalitate juridică - cu scop de re­vendicări sociale, propagandă culturală sau de asistenţă socială”. De asemenea, „pentru a fi eligibil în consiliul sătesc, comunal şi judeţean, candidatul, fără deosebire de sex, va trebui să aibă, pe lângă condiţiunile din articolul precedent, vârsta de 25 ani”. Acestea au fost prevederile care au permis ca în anumite localități din ­România să fie alese femei în funcția de primar, dar și în consiliile sătești, comunale sau județe­ne.

Din documentele publicate în volumul Din istoria feminismului românesc: studiu și antologie de texte (1929-1948), semnat de cerce­tătoarea Ștefania Mihăilescu, reiese că atunci au fost alese, pentru prima dată în istoria noastră, peste 100 de femei consilier comunal, dar și trei femei primar - Luiza Zavloschi în comuna Buda-Rafaila, din județul Vaslui, Elena Eisenberg în localitatea Cobia, din județul Dâmbovița, și Marilena Bocu în Lipova, județul Arad.

În 1930, femeile din Buda-Rafaila nu-și băteau capul cu politica. Împrejurările au făcut însă ca partidul de guvernământ de la acea vreme să aibă un candidat nedorit, nesimpatizat de săteni, așa că aceștia și-au așezat toate spe­ranțele în energica dăscăliță ­Zavloschi. „La Vaslui i-a fost acceptată candidatura şi din cauza faptului că tatăl ei fusese declarat «erou al războiului mondial» şi decorat pentru fapte de arme deosebite. În ziua votării, ca să fie mai sigure, femeile din cele două sate au făcut «de strajă» la poarta şi la uşa secţiei de votare, dându-le bărbaţilor lor ultimele sfaturi şi ameninţări cu «mămăligă rece de-a pururi», dacă n-o votează pe «doamna învăţătoare»”, mărturisea nora acesteia, Margarita Zavloschi, în volumul dedicat comunei Oșești al istoricului Paul Zahariuc.

Minunea s-a produs, iar vestea alegerii acestei femei primar avea să facă înconjurul lumii și să aducă, în micul sat vasluian, telegrame de felicitare din mai multe țări în care feminismul începea să capete contur. Și tot pe atâția ziariști din capitală. O serie de articole apărute în ziarul „Dimineața” i-au adus Luizei Zavloschi celebritatea încă din epocă. Totuși, și atunci, ca și acum, de la Vaslui până la București informațiile ajungeau atât de deformate, încât adevărul întreg era greu de restabilit, dacă nu cunoșteai geografia țării. De pildă, într-un articol semnat de Veturia Marcovici în Almanahul ziarelor „Adevărul” şi „Dimineaţa” din 1932, reprodus în volumul Ștefaniei Mihăilescu, Luiza ­Zavloschi apare cu numele de ­Zabrovschi și nu primar la Buda-Rafaila, ci în târgul Negrești din Vaslui: „Cu multă părere de rău, sunt silită să nu pot spune nimic despre activitatea ca primar la Negreşti a d-nei Luiza Zabrovschi, întrucât nu am putut obţine, până azi, nici o informaţie, iar la congresul consilierelor d-na Zabrovschi, fiind bolnavă, nu a participat”.

Cine era Luiza Zavloschi 

Luiza Zavloschi s-a născut în satul Buda (astăzi parte componentă a comunei Oșești), în anul 1884, în familia preotului Gheorghe Marinciu, și el fost primar al comunei Buda-Rafaila. A urmat școala în satul natal, apoi cursurile Școlii Normale de învățătoare ­„Mihail Sturza” din Iași. S-a întors ca învățătoare în satul natal, unde, în 1906, s-a căsătorit cu învă­țătorul Constantin Zavloschi, originar din Comarna-Iași, urmaș al polonezilor refugiați în Moldova în 1834. Și el s-a remarcat în sat, nu numai prin activitatea de dascăl hăruit, ci și prin implicarea în viața comunității. A fost învă­țător-director al școlii, dar și președintele Comitetului Școlar și epitropul bisericii din Buda.

După alegerea sa în funcția de primar, în 1930, Luiza Zavloschi s-a dovedit a fi un gospodar ager și priceput, făcând parte din acea tagmă a dascălilor luminători ai comunităților în care au activat. A găsit local pentru primărie, a organizat consiliul comunal, a organizat pentru prima dată evi­dențele stării civile, dar a construit și o şcoală cu două săli de clasă, a deschis în sat o farmacie cu medicamente de primă necesitate, a instalat un post telefonic, astfel încât primăria să aibă un mijloc rapid de comunicare. În registrele stării civile din Buda, cercetate de istoricul Paul Zahariuc, semnătura primăriței Zavloschi apare în documente în intervalul 31 octombrie 1931 - 7 noiembrie 1933. Consemnările din mărturiile membrilor familiei arată însă că învă­țătoarea a fost primar timp de ­două mandate, până în 1938.

S-a stins pe 20 iulie 1967, după ce a traversat și timpurile grele de după instaurarea regimului ­comunist, când a fost nevoită să renunțe la pământul moștenit de la părinți.

Astăzi, un bust al celebrei dăscălițe, din fața școlii din Buda, precum și crucea de pe mormântul din cimitirul satului amintesc ­tuturor celor care trec pe aici că într-o lume încă opacă, a interbelicului, în care politica era dominată de bărbați, într-un sătuc de la margine de lume, vrednica ­Luiza Zavloschi a învins prejude­cățile timpului, rămânând în istorie ca o dovadă de netăgăduit că emanciparea politică a femeilor nu a fost doar o modă a vremii.