Lumea în care trăim

Nu o dată s-a spus, cu îndreptățire, că România nu se termină în Chitila. Asta pentru că destui comentatori, „analiști”, influenceri, voci publice, plus gura târgului Bucureștilor au tendința să se raporteze aproape exclusiv la ceea ce se-ntâmplă în Capitală, eventual alte câteva orașe mari, ignorând sau trecând mult prea repede peste ceea ce se petrece în restul țării. Și când zic „ceea ce se petrece”, mă refer atât la lucruri negative, cât și pozitive. E suficient să urmărești „Viața satului” ca să constați că, în mai toate colțurile țării, sunt oameni întreprinzători, cu rezultate remarcabile în diferite domenii.

Acum câțiva ani am locuit în pensiunea unei familii din Șugag care, pe lângă faptul că era o minunăție, avea peste drum o mică întreprindere de prelucrare a laptelui dotată la nivel high tech și curată ca o farmacie. Oameni din regiune veneau acolo - care cu căruța, care cu o camionetă - să predea laptele pentru pasteurizare, după care pleca în cisterne spre fabricile de ambalare în sticle și cutii. În Șugag! Eram la capătul comunei, trei case mai încolo începea sălbăticia pădurii! Atât unitatea alimentară, cât și pensiunea erau puse la punct pe fonduri europene.

Tot astfel, lumea nu se termină la granițele Europei, respectiv ale Statelor Unite, dar noi vorbim și ne interesăm, în cea mai mare parte, de acestea. Sunt pe lume 195 de state, plus câteva teritorii autonome pe cale să-și cucerească recunoaș­terea ca țări de sine stătătoare. Am auzit de-a lungul anilor numeroase ironii la adresa americanilor, care n-ar ști pe unde e țara noastră sau chiar continentul cu totul - dar noi câte dintre cele 195 de state putem numi? Și dacă ni se spune un nume, știm măcar aproximativ unde se află? Relativ recent a circulat (nu prea insistent, de altfel) știrea că, pentru prima dată în lume, un popor întreg, cel din Tuvalu, e pe cale să se mute în alte părți pentru că țara lor va ajunge sub apă, urmare a schimbărilor climatice, care au dus la creșterea nivelului mării. Ei, acum e-acum: care mare? Unde e Tuvalu ăsta?

Dar stați puțin, sunt doar 11.000 de tuvalezi, ce contează? Ce trist ar fi să gândim așa... Mai ales că - știați? - 99,5% dintre ei sunt creștini.

Vanuatu, Sao Tomé și Príncipe, Sfântul Vincențiu și Grenadinele, Sfânta Lucia, Palau, Nauru - nu doar nume exotice, ci țări cu oameni ca și noi, cu probleme și bucurii ca și noi, despre care nu aflăm probabil nimic de-a lungul vieții noastre.

Știm, desigur, despre Ucraina și războiul de acolo, pentru că sunt la granița noastră. Știm și despre ce se-ntâmplă între Israel și Palestina, că insistă presa. Știm însă mult mai puțin despre tragedia siriană, deși a declanșat cea mai mare emigrație din istoria modernă: peste 13,2 milioane au fugit (unii dintr-o parte în alta a țării, 6,7 milioane părăsind-o cu totul) din calea unui război care a durat teoretic 14 ani, dar situația nu e pașnică nici acum.

Într-o listă de conflicte armate, peste zece mii de victime pe an se înregistrează în Myanmar (din 1948!!), Sahel, Sudan, Etiopia (610.000 în total!), Israel-Palestina, Ucraina...

La toate acestea se adaugă prea multele țări și zone în care se moare de foame sau de epidemii.

Când ne gândim la lumea în care trăim, ar fi frumos să nu ne gândim doar unde ne facem vacanțele...