Lumina sfinţilor - sub obroc şi-n sfeşnic

† Daniil

Episcopul Daciei Felix Lumina sfinţilor este lumina Preasfintei Treimi. Lumina sfinţilor este lumina lui Hristos. Lumina sfinţilor este harul Duhului Sfânt. Lumina sfinţilor este puterea lor spirituală "în faptă şi în cuvânt, înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor" (Luca 24, 19). Mai înainte de a se pune în sfeşnic, lumina sfinţilor se ascunde întotdeauna sub obroc. Sub obroc a fost dreptul Iosif în Egipt mai înainte de a ajunge al doilea după faraon. Sub obroc a fost Moise în Madian păscând vreme de patruzeci de ani oile socrului său, mai înainte de a i se pune lumină în sfeşnic prin rugul aprins din Sinai, prin izbăvirea poporului din robie, prin primirea Legii pe munte şi prin toate semnele şi minunile ce s-au petrecut în pustie. Sub obroc a fost David în vremea tinereţii lui ca păstor al oilor tatălui său Iesei, mai înainte de a i se pune lumina în sfeşnic prin ungerea de către Samuel ca rege al lui Israel. Sub obroc a fost Sfântul Prooroc Ilie la Cherit, hrănit de corbi dimineaţa şi seara în vremea secetei şi lumină în sfeşnic avea să fie pe Carmel prin jertfa peste care a pogorât foc din cer. Sub obroc au fost sfinţii apostoli şi ucenici ai Mântuitorului Iisus Hristos până la chemarea lor la apostolat şi lumină sau făclie în sfeşnic aveau să fie ei, "ca să lumineze tuturor celor din casă", prin trimiterea lor la apostolat mai înainte de Înălţare şi prin Pogorârea Duhului Sfânt peste ei sub chip de limbi de foc la Rusalii. Sub obroc împotrivitor a fost Sfântul Apostol Pavel până la convertirea de pe drumul Damascului, când i s-a pus lumina în sfeşnicul răpit până la al treilea cer. Sub obroc a fost sfântul apostol Timotei până la întâlnirea cu apostolul neamurilor, punându-i-se lumina în sfeşnic prin rânduirea lui ca episcop în Efes. Întotdeauna drumul luminii este de sub obroc spre sfeşnic, precum lumina lui Hristos, de sub lespedea mormântului în sfeşnicul Învierii. Ascunsă sub obrocul şi taina smereniei, lumina vameşului din Evanghelie a fost pusă de către Mântuitorul în sfeşnicul pildei, precum fapta Mariei din Betania, care a uns capul "Celui ce umblă în mijlocul celor şapte sfeşnice de aur", se vesteşte în toată lumea, oriunde se va propovădui Evanghelia, spre pomenirea ei (Marcu 14,9; Apocalipsă 2,1). Obrocul este temniţa lui Iosif, iar sfeşnicul este carul lui faraon. Obrocul este pustia, iar sfeşnicul este Sinaiul lui Moise. Obrocul este locul de odihnă al tânărului Samuel, iar sfeşnicul este chemarea lui din cortul sfânt. Obrocul este grămada de gunoi a lui Iov, iar sfeşnicul este cartea din Scripturi care-i poartă numele. Obrocul este ţarina lui Elisei arată cu douăsprezece perechi de boi, iar punerea luminii în sfeşnic este chemarea lui de către Sfântul Prooroc Ilie la porunca lui Dumnezeu din Horeb. Obrocul este groapa cu lei a proorocului Daniel, iar sfeşnicul este vedenia "Celui Vechi de zile". Obrocul este afundarea lui Petru în mare, iar sfeşnicul este alegerea lui ca martor al Schimbării la Faţă. Obrocul este coşniţa din Damasc, iar sfeşnicul este răpirea la al treilea cer a Sfântului Apostol Pavel. Obrocul este asceza sau nevoinţa, iar sfeşnicul este experienţa mistică şi iluminarea. Obrocul este lacrima de pocăinţă, iar sfeşnicul este bucuria mântuirii. Obrocul este tainicul gând al rugăciunii, iar sfeşnicul este cuvântul cu putere multă al mărturisirii prin propovăduire şi teologisire. Obrocul sunt cei treizeci de ani ai Mântuitorului de la Naştere până la Botezul în Iordan, iar sfeşnicul sunt cei trei ani şi jumătate de activitate şi lucrare publică, care culminează cu minunile de pe Tabor, de pe Golgota şi de pe Muntele Măslinilor. Sub obrocul pocăinţei, ispăşirii şi al curăţirii a fost Sfânta Maria Egipteanca în pustiul Iordanului în vremea celor 47 de ani de nevoinţă, până când lumina rugăciunii de foc ce o învăluia şi o ridica de la pământ avea să fie pusă în sfeşnic în urma întâlnirii cu avva Zosima, a scrierii Vieţii ei de către Sfântul Sofronie patriarhul Ierusalimului şi prin rânduirea pomenirii sfintei în Duminica a V-a din Postul Paştilor. Sub obroc a fost şi Sfântul Dimitrie Basarabov, atât în timpul vieţii, cât şi multă vreme după moarte, până când i s-a pus lumina în sfeşnic, în urma descoperirii minunate a moaştelor sale şi a rânduirii sfântului ca ocrotitor al Bucureştilor. Obroc sunt şi cele o mie de nopţi tainice de rugăciune ale Sfântului Serafim de Sarov pe lespedea din pădure, iar sfeşnicul este deschiderea uşii chiliei sale pentru întreaga Rusie şi pentru toată Ortodoxia. Obrocul este chilia săpată în stâncă a Părintelui Arsenie şi vremea celor treizeci de ani de nedreaptă oprire de la slujirea Sfintei Liturghii şi de îngăduită prigonire a Sfinţiei Sale, iar sfeşnicul este crucea de lemn şi mormântul copleşit de flori de la Prislop şi pomenirile Sfinţiei Sale în fiecare an în 8 mai şi 28 noiembrie, ca trepte spre canonizare. Obrocul este şi Muntele Taborului mai înainte de urcarea Mântuitorului cu cei trei ucenici pe culme, iar sfeşnicul este minunea minunilor de pe Tabor. " Obrocul este asceza sau nevoinţa, iar sfeşnicul este experienţa mistică şi iluminarea. Obrocul este lacrima de pocăinţă, iar sfeşnicul este bucuria mântuirii."