Mănăstirea domnească de pe ostrovul Snagovului

Este una dintre mănăstirile vechi şi de vază ale Ţării Româneşti, cu începuturi de la domnitorii Vladislav Vlaicu (1364-1379) şi Mircea cel Bătrân. Vlad Ţepeş a fost cel care i-a ridicat ziduri de apărare, cu turn înalt de observare şi pază, legând-o astfel de linia strategică de apărare a ţării şi creştină din sud-estul Europei împotriva atacurilor otomane. Într-o legendă despre Mănăstirea Snagov se spune că acelaşi Vlad Ţepeş ar fi fost înmormântat în biserică, în dreptul uşilor împărăteşti, şi astfel, de fiecare dată când preotul slujitor trecea cu cinstitele daruri i-ar fi iertat un păcat. Dar biserica actuală a fost ridicată între anii 1517 şi 1521, de Neagoe Basarab, voievodul culturii, iar tot un sfânt, Constantin Brâncoveanu, l-a trimis pe Sfântul ierarh Antim Ivireanu să se îngrijească de tipografia care tipărea cărţi de cult pentru întreaga Ortodoxie. După secularizarea din 1864, mănăstirea a fost pustiită, chiliile au fost demolate, biserica ajungând în paragină. A fost restaurată în 1904, 1941, apoi de patriarhul Justinian, între 1966 şi 1967.