Mănăstirea lui Aron Vodă de lângă Iaşi la 1900

Pe platoul nord-estic ce se scurge spre Tătăraşi, în vecinătatea Iaşilor, se ridică semeaţă biserica fostei mănăstiri ridicate de Aron, domnul Moldovei, la 1594, cu hramul "Sf. Ierarh Nicolae". În trecut, acest platou era acoperit de păduri în mijlocul cărora se află un sat, care, ca urmare a incursiunilor tătare şi căzăceşti, fusese ars. Tot în aceste locuri, pe la jumătatea secolului al XVI-lea, se afla o mănăstire denumită "De la greci" sau "Mănăstirea grecească din ţarina Iaşilor". La 1581, domnitorul Iancu Sasu i-a dăruit câteva sate, iar pentru că ajunsese în ruină, atunci Petru Şchiopul începuse refacerea acesteia şi o închinase la Mănăstirea Zografu de la Muntele Athos. Totuşi, acesta din urmă nu a mai reuşit să o ridice, acest gest fiind împlinit de Aron Vodă, fiul lui Alexandru Lăpuşneanu. Aron a ridicat o biserică în formă de cruce, cu patru încăperi: altar, naos, încoronat de o turlă, pronaos şi un pridvor deschis şi susţinut de patru coloane. Noul ctitor a fost cel care a scos mănăstirea de sub închinarea străină. Însă, la 1606, Ieremia Movilă a închinat-o din nou la Mănăstirea Zografu, călugării greci stabilindu-se în aşezământul ieşean. La 1618, mănăstirea a fost scoasă din nou de sub închinare de către Radu Mihnea, pentru ca tot acesta, în a doua domnie, să o închine Mănăstirii Prodromu din Sozopol, iar fiul său, Alexandru Coconul, în 1629, să o scoată de sub această închinare, dăruind-o ca metoh al Mănăstirii "Sf. Ioan" din insula Halki, de lângă Constantinopol. Astfel, această mănăstire ieşeană a susţinut activitatea marii şcoli patriarhale la care au învăţat personalităţi precum Dimitrie Cantemir sau Nicolae Milescu. Însă, din cauza aşezării sale strategice, de multe ori constituind locul de încartiruire al trupelor care urmăreau să atace Iaşii, Mănăstirea Aroneanu a avut mult de suferit. De multe ori, lăcaşul a fost reparat superficial sau parţial, în secolul al XIX-lea pierzându-se pisania sau în 1944 fiind incendiată. La 1863, mănăstirea a fost secularizată, fiind transformată în parohie pentru cei 818 credincioşi din Aroneanu. Din 1876, slujitor era preot Maxim Dăscălescu, absolvent al Seminarului teologic inferior.