Medicul Margareta Ciornei, un om între oameni

Oare ni se pare nouă sau timpul trece prea repede în aceste vremuri? Se tot spune că suntem în secolul vitezei și cu toate că avem mijloace rapide de mișcare, tot ni se pare că nu reușim să ajungem și să facem tot ceea ce ne dorim. Și asta poate pentru că ne dorim tot mai mult, și mai ales ceea ce nu este absolut necesar. Citeam undeva că oamenii simpli ai unei comunități s-au oprit în loc din drumul și activitatea lor, iar șefii lor îi tot zoreau să se grăbească, neînţelegând atitudinea lor. Atunci oamenii au spus mai-marilor lor că trupul a luat-o înaintea sufletului și aceasta nu este bine. Din păcate, nu putem opri timpul în loc, ci trebuie doar să ne folosim de el cu înțelepciune.

În acest sens a înțeles viața doamna doctor Margareta Ciornei, care a fost o mare binecuvântare pentru orașul Mizil și satele dimprejur.

Născută în Mizil, într-o familie de muncitori (mama sa era croitoreasă și viitoarea doctoriță o ajuta să termine la timp comenzile), a fost crescută în spiritul muncii de mică. A terminat Liceul Teoretic Mizil în anul 1973 ca șef de promoție, după care a dat examen și a intrat la Universitatea de Medicină și Farmacie din Iași. După terminarea acesteia și un stagiu de trei ani, a dat examen la Universitatea de Medicină din București pentru specializarea în Medicina internă. După specializare ajunge la Policlinica din Mizil ca medic specialist interne, iar după obținerea gradului de medic primar, a ocupat funcția de medic șef la Policlinică. Mai târziu s-a transferat la Spitalul Orășenesc Mizil, unde între anii 1993-1996 a ocupat funcția de director de spital. Dorind să se ocupe mai mult de oameni, a trecut la secția interne ca șef de secție, unde i-a consultat, sfătuit și îngrijit pe toți care veneau cu probleme mai mari sau mai mici, nerefuzând pe nimeni, indiferent de timp sau de oameni.

Avea o răbdare incredibilă cu fiecare. Mereu zâmbitoare, optimistă, îi încuraja pe toți, iar diagnosticul pus de dânsa era de negreşit. Mergeau oamenii și la marile spitale din țară, iar după analize se constata același diagnostic dat la Mizil de doamna doctor Margareta Ciornei. Deși avea probleme de sănătate încă din copilărie, niciodată nu făcea referire la dânsa, pacienții erau cei mai importanți.

În 2016 s-a pensionat, dar nu s-a îndepărtat de misiunea sa; și-a deschis un cabinet individual, unde practica profesia pe care a îndrăgit-o, împreună cu oamenii pe care îi iubea și dorea să-i vindece, să-i vadă veseli și sănătoși.

A avut neșansa ca în 2020 să aibă o problemă de sănătate, să fie internată și diagnosticată cu COVID-19 și, din păcate, să nu poată scăpa.

Plecarea sa din viața aceasta s-a întâmplat în 7 decembrie 2020, de Sfânta Filofteia, ocrotitoarea orașului și a spitalului din Mizil. Coincidență sau nu, această veste a cutremurat orașul și pe toți care au cunoscut-o; regretele au fost și sunt imense și nu se pot reda în cuvinte pentru pierderea aceleia care a fost salvatoarea multor vieți. În ziua înmormântării a plouat tot timpul și o vorbă din popor spune că atunci când plouă la înmormântare este multă părere de rău și din partea celui plecat, și din partea celor care rămân. Erau lacrimile tuturor, durerea doamnei doctor că nu a putut să-şi salveze viaţa, durerea oamenilor că au pierdut un suflet drag, un doctor de înaltă clasă, un înger păzitor al mizilenilor.

Doamna doctor avea calități pe care cu greu le mai găsești astăzi și le întruchipa pe toate în viaţa şi activitatea de zi cu zi. Iubea oamenii, iubea plantele, iubea animalele… se dăruia tuturor și se bucura de orice lucru din jurul dumneaei. Îşi iubea familia enorm, avea două fete, Irina și Luiza, cărora le-a purtat de grijă de la nașterea lor și până a închis ochii - le era şi mamă, și prietenă, și profesoară. Soțul, Virgil, inginer din părțile Bucovinei, suferind la un moment dat de o boală gravă, a fost îngrijit cu multă dragoste și devotament și a făcut totul ca să-l salveze, trimițându-l și în străinătate. Dumnezeu a voit şi soţul a fost salvat.

Pentru a vindeca punea mult suflet și studia chiar și când se apropia de pensie pentru a fi în pas cu noile provocări. A pregătit mulți tineri pentru a da examen la Medicină, insuflându-le dârzenia, empatia și profesionalismul său, mulți fiind astăzi medici foarte buni.

Deși era om ca toți oamenii, cu slăbiciunile firești, doamna doctor arăta neobosită și se împărțea între familie, spital și primărie. Căci mulți ani a fost în Consiliul Local Mizil, contribuind la bunul mers al lucrurilor în această mică cetate, fiind un om deștept şi respectat de către toți locuitorii orașului. Într-un cuvânt, era o parte din sufletul și viața orașului nostru.

Cei care au cunoscut-o și au lucrat cu dumneaei la spital se întreabă mereu:

De ce a trebuit să plătească cu viața ei, chiar ea, cea care a îngrijit și a salvat atâtea vieți?

De ce atâta nedreptate?

De ce în tot mai multe cazuri cei care fac bine celor din jur primesc reversul destinului lor?

De ce, de unde și pentru ce trăim aceste timpuri în care s-au bulversat legile dreptății dumnezeiești care, în mod normal, trebuiau să guverneze viața și relațiile dintre oameni?

Cea care aproape în întreaga ei viață a făcut ca mii și mii de oameni să se însănătoșească, ea, la rândul ei, nu a putut fi ajutată să trăiască! Pentru ea nu s-a mai putut face nimic.

Margareta Ciornei (Madi cum îi spuneau apropiații) trebuia să trăiască!

Pentru oameni, pentru cei dragi ai ei, dar și pentru ea trebuia să trăiască! Ar fi putut să se bucure și acum de familie, de prieteni, de anotimpuri, de tot ce ne încojoară și a fost lăsat de Dumnezeu. Trăim într-o lume în care se petrec tot mai multe lucruri anormale, aflăm tot felul de vești care ne pot mira, întrista, bucura sau lăsa indiferenți.

Plecarea doamnei doctor în ziua de 7 decembrie 2020, ziua în care Sfânta Filofteia a plătit cu viața harul milosteniei, o leagă pe aceasta de ocrotitoarea ei cerească pentru că asta a făcut și doamna Madi Ciornei în toată viața ei și poate de aceea a şi rânduit Domnul să meargă în lumina cea neînserată a lumii de dincolo tot în această zi de pomenire. Pentru noi, va fi peste tot!

Pentru liniștea de care are atâta nevoie, Dumnezeu să o ierte!

Cu regret, tristețe și motivat respect.

Acestea sunt cuvintele pline de durere și respect ale celor care au colaborat în spital cu doamna doctor mulți ani (medici, asistente, infirmiere). Și noi toți suntem părtași la durerea oamenilor, acum la 5 ani de la plecarea dintre noi aducându-i, pe această cale, un smerit cuvânt evocator şi de pomenire și neuitare acestui om minunat și deosebit lăsat de Dumnezeu în Mizil - doamna doctor Margareta Ciornei.

Dumnezeu să o odihnească cu drepții, cu doctorii fără de arginți și veșnică să-i fie pomenirea și amintirea!