Memoria bisericii în imagini

Născut într-o familie de preot (20 martie 1883), a cunoscut înălţimea la care trebuie să se ridice slujitorul lui Dumnezeu, spre folosul oamenilor. S-a format ca teolog în şcoala sibiană, a fost învăţător la şcoli confesionale din Ardeal, a luptat în Războiul de Reîntregire al Neamului românesc, a fost călugărit la Hodoş-Bodrogul de lângă Arad, pentru ca la 24 ianuarie 1935 să fie ales episcop al românilor de peste mări. Pentru noul vlădică a fost o mare încercare, dar şi o reuşită. Românii din America l-au văzut ca pe arhipăstorul care le dădea hrana duhovnicească, buna rânduială în biserică, le alina suferinţele spirituale şi îi aducea mai aproape de scumpa ţară prin şcolile de pe lângă altarele româneşti.

S-a declanşat al doilea Război Mondial, care l-a reţinut pe vlădica Policarp în ţară, unde venise la lucrările înaltului for bisericesc. Au venit comuniştii, iar vlădica Policarp nu a mai putut pleca. A fost pensionat, rămânând cu regretul că nu poate fi aproape de cei daţi în păstorire în Lumea nouă. S-a refugiat la Schitul „Sf. Ioan Botezătorul“ din Alba Iulia, unde slujea şi se ruga lui Dumnezeu. La 26 octombrie 1958, Dumnezeu l-a chemat în lumea drepţilor.