Memoria Bisericii în imagini: Exilul mitropolitului Visarion Puiu în Italia

La 2 decembrie 1945, venit din Tirolul Austriei, mitropolitul Visarion Puiu se aşeza la mănăstirea Maguzzano, de lângă Verona, care aparţinea congregaţiei „Săracii slujitori ai Divinei Providenţe“, condusă de milostivul preot Ioan Calabria. Şederea mitropolitului în căutare de un refugiu care să-l ferească de şicanele agenţilor regimului comunist de la Bucureşti era aprobată de însuşi papa Pius al XII-lea. Documentele ne reflectă în mod clar intenţiile papale faţă de viitorul mitropolitului, atunci când Ioan Calabria spunea către slujitorii din mănăstire: „Comportaţi-vă bine spre a nu strica planurile lui Dumnezeu în privinţa mitropolitului“. În schimb, mitropolitul se temea că va fi trimis în ţară şi judecat de autorităţile sovietice de ocupaţie, preferând să aştepte până la o aşezare politică mai sigură. Evenimentele politice care se succedau în ţară l-au convins pe vlădica Visarion că instalarea regimului comunist putea ajunge de durată, astfel încât, în iunie 1947, mitropolitul a fost nevoit să se refugieze în Elveţia neutră.