Memoria Bisericii în imagini: Monahul Antonie Plămădeală în anii 1950

Era student la Teologie Bucureşti când Siguranţa comunistă încerca să-l aresteze în vara anului 1948. La fel în 1949, când „justiţia populară“ îl condamna în contumacie. Se implicase într-o mişcare a tinerilor care, cu gândul la Basarabia şi la libertate, răspândise mai multe manifeste. Regimul comunist a văzut această activitate ca fiind legionară. În aceste împrejurări, cu sprijinul unor profesori de suflet, reuşeşte să-şi susţină licenţa la Institutul Teologic din Cluj, terminându-şi astfel studiile teologice. S-a refugiat la Prislopul condus duhovniceşte de Arsenie Boca. Aici, a fost hirotonit diacon de sărbătoarea Schimbării la Faţă din anul 1950, apoi monahul Agathon Sandu Tudor l-a condus la tunderea în monahism săvârşită de episcopul Andrei Magieru al Aradului. Este identificat de Securitate, motiv pentru care fuge la mănăstirea gorjeană Crasna, apoi, acolo unde monahismul fermenta de spiritualitate: la Slatina arhimandritului Cleopa Ilie. Ajunge chiar mâna dreaptă a marelui duhovnic. A fost puţin până la praznicul Cuvioasei Parascheva din anul 1954. Pe când se întorcea spre Mănăstirea Slatina, la Iaşi, monahul Antonie era ridicat de Securitate. Urma coşmarul închisorii comuniste.