Mesajul poetului Grigore Vieru (1)

„Basarabia este un copil cu inima în afara pieptului“

L-am reîntâlnit recent, la Bucureşti, în sediul unei prestigioase edituri, pe poetul basarabean Grigore Vieru, în fapt un poet român, în preajma căruia, de fiecare dată, interlocutorului îi este dat să retrăiască clipele dramatice ale vieţii şi existenţei unui mare luptător pentru limba română, pentru patrie şi pentru Tricolor, într-o Basarabie-miracol care, de 16 ani, „trăieşte ca un copil cu inima în afara pieptului“. Nu sunt numai vorbele poetului, după cum ne mărturisea, ci ale marii majorităţi a intelectualităţii patriotice de peste Prut, pentru că în ele „este sintetizată întreaga atitudine a sciitorilor şi poeţilor români din Basarabia.

Omul care, în 1973, declara: „Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viaţa întreagă am visat să trec Prutul“, venise, zilele trecute, la Bucureşti, să predea un alt volum de versuri patriotice, scrise dincolo de Prut, dedicate însă şi celor de dincoace de râul ce a încetat demult a mai fi un „pod de flori“. Prilej tocmai potrivit pentru a trece în revistă principalele apariţii editoriale ale poetului Grigore Vieru, un om simplu, cu o biografie mare. De Rusalii, în Ziua Duminicii Mari, punea o piatră funerară pe mormântul mamei, cu următoarele epitafuri dăltuite de sculptorul Tudor Cataraga, într-o piatră simplă de Cosăuţi: „Pierzând pe mama, îţi rămâne Patria, dar nu mai eşti copil“, iar pentru sine: „Sunt iarbă, mai simplu nu pot fi“. Sensul epitafului său îl explica poetul în felul următor celor adunaţi în cimitir: „A fi simplu nu este o treabă uşoară. A fi simplu înseamnă să mori câte puţin în fiecare zi, în numele celor mulţi, până când te preschimbi în iarbă. Iar mai simplu ca iarba ce poate fi?!“

Poetul Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pereriţa, de pe malul stâng al Prutului, fostul judeţ Hotin, în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru. Desculţ şi flămând, absolvă cele şapte clase în satul natal şi apoi, în 1953, şcoala medie din Lipcani. În 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, „Alarma“, apreciată de critica literară drept un început de bun augur. Un an mai târziu reuşeşte să termine Institutul Pedagogic „Ion Creangă“ din Chişinău, Facultatea de Filologie şi Istorie, cu toate că, datorită lipsurilor materiale, este nevoit să abandoneze periodic cursurile.

După ce îi apare a doua culegere de versuri pentru copii, intitulată „Muzicuţe“, se angajează ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă“. De acum, numărul volumelor şi apariţiilor editoriale creşte de la an la an: „Poezii de seama voastră“ - în 1967, tirajul fiind oprit pentru poemul „Bărbaţii Moldovei“ dedicate „naţionalistului“ Nicolae Testimiţeanu; „Numele tău“ - în 1968, care devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură naţională contemporană şi conţine, pentru prima oară în lirica basarabeană postbelică, poeme închinate lui Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Constantin Brâncuşi, Nicolae Labiş şi Marin Sorescu; „Duminica cuvintelor“ - în 1969; „Abecedarul“ - în 1970, lucrare considerată „naţionalistă“ de către autorităţi, ca de altfel şi volumul de versuri pentru copii „Trei iezi“, retras de pe piaţă pentru că, în poemul „Curcubeul“, s-a găsit „ascuns“ …Tricolorul românesc. Apoi, în anii următori, lista continuă cu volumele „Aproape“, „Mama“, „Un verde ne vede“, „Steaua de vineri“, „Abecedarul pentru preşcolari“, „Fiindcă iubesc“, „Să creşteţi mari!“, „Izvorul şi clipa“, „Taina care mă apără“, „Scrieri alese“, „Poftim de intraţi“ - prin care se lansează şi ca autor de melodii pentru copii, „Rădăcina de foc“, Frumoasă-i limba noastră“, „Curăţirea fântânii“, „Hristos n-are nici o vină“, „Cel care sunt“ ş.a. Mai multe culegeri din lirica şi poezia sa pentru copii apar în Franţa, Rusia, Ucraina, Letonia, Lituania, Estonia, Georgia, Armenia, Macedonia, Bulgaria, Belarus, Tadjikistan, Azerbaidjan, Kârgâzstan şi în alte ţări. Concomitent, versurile poetului stau la baza unor tulburătoare filme artistice şi creaţii muzicale precum: „Maria Mirabela“ - de Ion Popescu, „Doinatoriu“ - de Tudor Chiriac, „Răsai“ - de marii dispăruţi Doina şi Ion Aldea-Teodorovici, „Clopoţeii“ - de Iulia Jibulschi etc.

Maestrul Grigore Vieru, pe care îl socotim un mare poet, ne oferă la fiecare întâlnire o lecţie unică de modestie, moralitate, credinţă şi dragoste.