Misiunea Bisericii în comunitățile rome din Vâlcea
Biserica Ortodoxă Română manifestă o grijă constantă față de comunitatea romă sub aspect social-pastoral și se preocupă permanent de incluziunea socială și eliminarea discriminării acestei etnii. Prezența numeroasă a comunităților de romi în Arhiepiscopia Râmnicului a determinat înființarea în 2015 a unui birou eparhial de catehizare a romilor, care în 2019 a devenit „Departamentul de misiune pentru romi”. Recent, l-am cunoscut pe părintele misionar Dorin Nicolae Buda, inspectorul și coordonatorul acestui departament, care ne-a vorbit despre misiunea sa în rândul comunităților de romi din județul Vâlcea.
În decursul timpului, în Biserica Ortodoxă Română, interesul și grija față de comunitatea romilor din țara noastră au stat în atenția mai multor teologi, clerici, profesori sau ierarhi. Astfel, arhimandritul Ioasaf Snagoveanul, profesorul de teologie dr. Barbu Constantinescu sau preotul Gala Galaction s-au implicat în proiecte bisericești dedicate acestei etnii. Un rol exponențial l-a avut arhimandritul Calinic I. Popp Șerboianu, de la Mănăstirea Cernica, monah de etnie romă care, sprijinit de Biserică, a scris mai multe cărți despre această minoritate din România și a înființat în 1933 Asociația Generală a Țiganilor din România. Înființarea actualului Departament pentru romi din cadrul Arhiepiscopiei Râmnicului nu face altceva decât să continue misiunea asumată de Biserică în rândul acestei etnii cu mulți ani în urmă.
În anul 2006, sub coordonarea Înaltpreasfințitului Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, apărea „Cartea de rugăciuni în limba romani”, iar doi ani mai târziu, un CD cu Sfânta Liturghie ortodoxă în limba romani. În același an, la 23 decembrie, la Mănăstirea Radu Vodă din București, ierarhul a oficiat pentru prima dată Sfânta Liturghie în această limbă.
Cu iubire din iubirea lui Hristos
Programe sociale și educative
Părintele Buda provine din rândurile etniei romilor, mama fiind de etnie romă. „Am absolvit Teologia și Dumnezeu m-a învrednicit să-I slujesc Lui, dar și etniei din care, cu mândrie spun, fac parte. În cadrul arhiepiscopiei, comunitățile rome sunt compacte, mai ales în Drăgășani, Râmnicu Vâlcea, Colonie Nuci, dar romi, mai mulți sau mai puțini, trăiesc în majoritatea localităților din eparhie. Cunosc comunitățile lor și le-am vizitat pe toate. Acești oameni se confruntă cu multe probleme. Una dintre ele, cea mai importantă, este lipsa actelor de identitate și de proprietate. Vorbim apoi de mentalitățile lor, care, uneori, din păcate, îi izolează de restul societății. De pildă, la ei fata nu trebuie să meargă la școală, dar trebuie să se mărite de timpuriu. La romii tradiționali, pe la 10-11 ani, copiii sunt căsătoriți. Dar avem și romi care s-au integrat în comunitățile românești, urmează școli, cum este cazul familiei mele. În cadrul Departamentului de misiune pe care îl coordonez, desfășurăm mai multe activități social-filantropice, precum: «Mirro gheozdano» - «Ghiozdanul meu», prin care copiii romi primesc ghiozdane și rechizite la fiecare început de an școlar; «Sastipen le rromenqe» - «Sănătatea romilor», care se desfășoară în parteneriat cu Direcția de Sănătate Publică Vâlcea, prin care efectuăm activități de prevenire a bolilor în comunitățile rome. Apoi, proiectul «Pelerini pentru o zi», prin care organizăm pelerinaje sociale la diferite mănăstiri din țară și din arhiepiscopia noastră. Pelerinajul constituie unul dintre principalele mijloace de apropiere a omului de Biserică, împlinind într-un anume mod nevoia de căutare a valorilor credinței, de cunoaștere a experiențelor duhovnicești ale sfinților, dar și a modalităților de fixare a acestora în cadrul comunităților, prin lucrarea lui
Aproape de aproapele meu
În misiunea ei în comunitățile vâlcene de romi, Biserica a înregistrat progrese evidente, chiar dacă uneori ele nu se văd. Deși țin foarte mult la tradiții și stereotipuri, copiii romi, mai ales cei mici, care sunt mai ușor de „modelat”, încep să se schimbe, să se apropie mai mult și cu încredere de școală. De exemplu, în comunitatea din Valea lui Stan, copii care proveneau din familii sectare au refuzat să vină la prima întâlnire cu părintele Buda. Apoi, aflând mai multe de la colegii care participau la cateheze și la alte întâlniri cu preotul ortodox, au început să vină, mai întâi din curiozitate, iar după aceea s-au apropiat chiar și de biserica parohială. Cu cei ajunși la o anumită vârstă se lucrează însă foarte greu, pentru că nu se schimbă ușor.
Misiunea Bisericii în rândul romilor, acești „frați și surori pe care trebuie să-i iubim cu aceeași iubire cu care Hristos i-a iubit pe cei în suferință”, cum ne îndeamnă ierarhul locului, este foarte importantă. Mulți dintre ei se bucură când Biserica vine în sprijinul lor. „Acum ei mă așteaptă. Mă întâlnesc cu unii prin oraș și mă întreabă când mai ajung în comunitate. Uneori, o vorbă bună spusă și o încurajare contează foarte mult. De aceea tot timpul încerc să le fiu aproape, să mă simtă ca pe unul de-al lor, nicidecum ca pe un străin. Eu încerc să-L duc pe Hristos în mijlocul lor. De Crăciun am ajuns cu programul ghetuțelor în mai multe comunități de romi, și-i întrebam pe copii ce sărbătorim în acele zile. Unii spuneau Moș Crăciun, alții cadourile, porcul pe care îl sacrificau părinții lor, iar eu le spuneam că sărbătorim Nașterea lui Hristos. Și ei repetau cu bucurie: «Nașterea lui Hristos!», «Nașterea lui Hristos!» Trăiesc de aceea un sentiment foarte plăcut când știu că pot să fac ceva pentru semenii mei. Mă simt astfel util aproapelui meu, din neamul meu”, ne mai mărturisește părintele Buda.