Moștenitorii cerului

Arhimandritul Andrei Coroian împlinește în 2025 vârsta de 60 de ani, marcată printr‑o nouă lucrare publicată la Editura Lumea Credinței, cu titlul Patericul sfinților de pretutindeni - Moștenitorii cerului.

Înainte de a deschide această carte, mă gândeam la unii nevoitori, practicanți ai trăirilor isihaste din diferite locuri. În general, Patericul vorbește îndeosebi despre marii cuvioși și asceți, dar mi‑am dat seama că autorul a fost inspirat să extindă subiectul scrierii sale la întreaga mulțime a părinților duhovnicești iubitori de Duh și trăitori în smerenie.

Sfinților cuvioși la care face autorul referire li se adaugă apostoli, ierarhi, mucenici, sub privirea ocrotitoare a prietenului Mântuitorului, Înaintemergătorul și Botezătorul Ioan. Sunt, așadar, chipuri ale celor aleși care, fără să fi trăit neapărat toți în peșteri sau în crăpăturile pământului, departe de lumea în care ne aflăm, au avut o trăire înaltă și l‑au iubit pe Dumnezeu mai mult decât orice din lumea aceasta.

Părintele arhimandrit Andrei Coroian a devenit un cunoscut autor în mediile bisericești și nu numai. Ziarul Lumina i‑a publicat numeroase materiale, mai ales în ultima perioadă. De asemenea, alte lucrări, apărute la diferite edituri, precum cele publicate în cadrul Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, au scos la lumină scrieri de mare importanță și frumusețe, pentru ca acum, într‑un moment al unei smerite evaluări, publicațiile Lumea Credinței și, respectiv, Lumea Monahilor să scoată această lucrare la lumina tiparului.

Am apreciat la părintele Andrei Coroian o preocupare deosebită pentru misiune, atât ca slujitor în Eparhia Clujului, mai mulți ani ca stareț al cunoscutei Mănăstiri Nicula, pe care a iubit‑o îndeosebi, cât și pentru lucrarea jertfelnică pe care o desfășoară de câțiva ani în Episcopia Devei și Hunedoarei, unde l‑a urmat pe rudenia sa, fericitul întru pomenire, cel atât de regretat Gurie episcopul, o minunată îngemănare între trăire și fapta cea bună.

Părintele arhimandrit Andrei a reușit să alcătuiască cu minuțiozitate predici, cateheze, scrieri, îndeosebi aghiografice, dar și profunde meditații pe marginea unor versete din Sfânta Scriptură, roade ale permanentei sale lecturi, care l‑a situat în ultimul sfert de veac printre monahii iubitori ai cuvintelor, dar și ai faptelor mari.

Este și un căutător al isihiei, călător în cele mai importante locuri ale Ortodoxiei, la Ierusalim, Muntele Sinai, în toate celelalte locuri de închinare ale Țării Sfinte, la Muntele Athos și în alte destinații. A întâlnit oameni cu viață sfântă, pe care i‑a apreciat, unii dintre ei fiind intervievați pe diferite teme. O parte dintre aceste interviuri, sau altele, sub formă de amintiri, au văzut lumina tiparului la diferite edituri.

Cartea Patericul sfinților de pretutindeni - Moștenitorii cerului ne oferă spre lectură viețile unor sfinți, modele de viețuire creștină. Unii dintre sfinții întâlniți în paginile lucrării sunt mai cunoscuți, pe când alții sunt amintiți mai puțin. Desigur, din prima categorie fac parte Sfântul Ioan Botezătorul, Sfântul Apostol Andrei, Sfântul Ierarh Nicolae, Sfântul Vasile cel Mare, Sfinții Trei Ierarhi, la un loc. Întâlnim și o ceată de cuvioși și trăitori români, dar și unii ajunși în țara noastră în lumina purtării de grijă a lui Dumnezeu, cum este Sfântul Dimitrie cel Nou din Basarabi, numit de autor adevărat stăpânitor al pământului, sau Sfânta Cuvioasă Parascheva de la Iași, cinstită drept mireasa lui Hristos. Sunt amintiți alți câțiva sfinți români, mai puțin cunoscuți și nu prea des menționați în literatura de specialitate: Sfântul Antipa de la Calapodești, marele nevoitor din Tebaida Nordului, Sfântul Cuvios Ioan Casian din Dobrogea, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare și Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, sau desăvârșirea pe calea monahală. Întâlnim câteva chipuri de sfinți pe care îi cunosc doar cei care lecturează volumele închinate trăirii în Hristos a acestora, cum este Sfântul Alexie, omul lui Dumnezeu, și câțiva dintre marii cuvioși ai pustiei: Avva Pimen, Efrem Sirul sau Avva Antonie, părinți de la care poate autorul s‑a inspirat pentru titlul Patericul sfinților de pretutindeni.

Așa după cum ne arată și subtitlul, sfinții pomeniți în paginile cărții sunt moștenitorii cerului. Nimic nu este mai important decât moștenirea Veșnicei Împărății. Astfel mărturisește de fapt și cuvântul pe care Mântuitorul l‑a spus ucenicilor: Și oricine a lăsat case, sau frați, sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau țarini, pentru numele Meu, înmulțit va lua înapoi și viață veșnică va moșteni (Matei 19, 29).

Câteva spicuiri din cuvintele arhimandritului Andrei închinate Sfântului Apostol Andrei: Să ne învețe mai întâi să căutăm Împărăția lui Dumnezeu, lăsând pe planul al doilea realizările din lumea aceasta. Să ne învețe să privim mereu în sus, la Hristos, cu bucurie și nădejde, trăind în pacea și bună plăcerea lui Dumnezeu. Să nu uităm de marele har și privilegiu de a fi creștini, numiți cu numele lui Hristos, meniți să fim sarea pământului și lumina lumii, luptând cu toate armele pe care ni le‑a dat Dumnezeu împotriva păcatului propus sub multiple forme de duhurile întunericului.

De asemenea, un cuvânt dedicat Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, ne spune: Un conducător, ca să rămână netrecător, trebuie să aibă ca program și platformă politică Evanghelia pe care supușii să o asculte și să o urmeze cu credință și dragoste. Toate legile omenești ar trebui să fie în duhul dumnezeieștii Legi, să decurgă din ea, fiind și o expresie a Legii Morale puse de Dumnezeu în om. Acesta este mesajul ocrotitorului Capitalei, Sfântul Dimitrie cel Nou, acestea sunt rugăciunea și dorința sa, iar binecuvântarea vine de la Dumnezeu peste toți cei care‑L cinstesc pe El și pe sfinții Săi.

Cuvintele părintelui arhimandrit Andrei Coroian nu sunt doar aflate din cărți și transcrise în propriile predici. Cuvioșia Sa se străduiește să fie și un împlinitor al acestora, îndemnându‑i pe ucenici, pe cunoscători sau pe cei mai puțin inițiați să urmeze aceeași cale pe care ne‑au indicat‑o sfinții. Cu alte cuvinte, să fim următori lor. Drum greu, anevoios, dar… posibil…

Cred că părintele arhimandrit Andrei Coroian și i‑a făcut prieteni apropiați pe mulți dintre sfinții pomeniți în carte; i‑a căutat, i‑a chemat în rugăciune, le‑a urmat cuvintele, sfaturile, chiar și nevoința, învățând de la ei în primul rând să ascundă de ochii oamenilor virtuțile pe care le‑ar avea sau le‑ar fi dobândit. Am ascultat în ultima perioadă și multe acatiste pe care părintele Andrei le‑a înregistrat și le‑a făcut publice pe internet, cu dorința de a‑i îndemna și pe alții la rugăciune.

Sunt mulți oameni care nu mai au timp să citească, dar pot asculta diferite acatiste, paraclise, sfaturi, cuvinte de folos atunci când călătoresc, după cum am aflat din mărturisirea unei familii de buni creștini, care în momentele călătoriei cu mașina nu ascultă decât rugăciuni și cuvinte de folos duhovnicesc.

Fericiți sunt acești oameni, iar părintele arhimandrit Andrei, sărbătorit la împlinirea vârstei de 60 de ani, este un astfel de trăitor.

Paginile cărții, vreo 250 la număr, sunt ofrandă pentru sfinții amintiți, dar mai ales pentru cei pe care i‑a întâlnit, părinți, cuvioși, smeriți și retrași de ochii lumii.

Pe aceștia, arhimandritul Andrei Coroian nu i‑a uitat, ci ni‑i propune ca prieteni și modele, într‑o lume care are tot mai mult nevoie de lumina, rugăciunea și călăuza sfinților.