Muntele Athos

În nordul Greciei de astăzi se află Muntele Athos, cunoscut şi sub numele de Sfântul Munte sau Grădina Maicii Domnului. Aici de veacuri se nevoiesc monahii dornici de desăvârşire, care au ales să-şi închine viaţa lui Hristos. Începuturile monahismului în Muntele Athos coboară până în epoca primilor împăraţi care au condus din Constantinopol imperiul numit de istoriografia occidentală bizantin.

Părintele arhimandrit Elisei Simonopetritul ne spune: „În veacul al IX-lea, Sfântul Munte intră pe itinerarul său istoric”, când are loc o renaştere a monahismului athonit marcată de „mari personalități”, adică „sfinți vestiți, oameni purtători de Dumnezeu, precum Petru Athonitul, Cuviosul Efthimios, Iosif Armeanul, Ioan Colibașul, Simeon și alții, au atras în jurul lor ascultători și au contribuit excepțional la revigorarea vieții în Sfântul Munte. Monahii au început din nou să se organizeze, inițial în grupuri mici, iar apoi în grupuri mari și astfel în secolul al IX-lea monahii se află aici în număr foarte mare și sunt cetățeni ai Sfântului Munte, întocmai precum cetățenii unei cetăți”. Tot el ne spune că „în secolul al X-lea, Sfântul Munte este considerat o comunitate monahală unitară, care avea și proprietate comună” şi că „atunci s-au întemeiat și toate mănăstirile principale, adică marile mănăstiri de obște, lavrele, având o clădire centrală, mănăstirea, și în jur chilii, mănăstiri mici, sihăstrii” (`Comunitatea Sfântului Munte”, pemptousia.ro).

Prima mănăstire întemeiată în Sfântul Munte este Marea Lavră „pe la anul 963. Întemeietorul acesteia a fost Sfântul Athanasie Athonitul, un monah deosebit de întreprinzător şi înzestrat, membru al elitei sociale a curtenilor şi demnitarilor de la Constantinopol şi prieten personal al împăratului bizantin Nichifor Fokas” (Kriton Hrysohoidis, „Schiţă istorică a monahismului
athonit”, pemptousia.ro).

De peste un mileniu avem în Muntele Athos un monahism organizat în mănăstiri şi schituri unde s-au nevoit mii de monahi în decursul veacurilor. Astăzi, Sfântul Munte are un statut special. Din textul redactat de Athanásios Kóntis cu titlul Regimul Sfântului Munte și moște­nirea monahilor şi publicat pe site-ul pemptousia.ro, aflăm că mănăstirile athonite „sunt conduse în baza unui regim special, care le oferă o serie de privilegii deosebite și care este descris în mod amănunțit în Statutul Sfântului Munte. Acest regim nu reprezintă opera sistemului legislativ contemporan, ci a fost creat prin cedarea treptată și progresivă a anumitor privilegii din partea împăraților bizantini și a autorită­ților bisericești, încă din primii ani de organizare a vieții monahale pe teritoriul Sfântului Munte”.

El ne spune că astăzi în Muntele Athos „există în total douăzeci de mănăstiri «împărătești, patriarhale și stavropegice», împărțite în două categorii: chinovii și idioritmice”. Autorul grec arată că, „în anul 1992, ultima din cele nouă mănăstiri idioritmice înscrise în Statutul Sfântului Munte a fost transformată în chinovie. Prin urmare, în prezent, în Sfântul Munte nu mai există nici o mănăstire idioritmică. Unii cercetători susțin că, în ciuda transformării tuturor mănăstirilor idioritmice în chinovii, în Sfântul Munte continuă să existe opt schituri care funcționează conform regimului idioritmic”.

Muntele Athos este un reper pentru trăirea monahală în lumea ortodoxă, unde an de an mii de pelerini merg să primească binecuvântare şi cuvânt de folos de la părinţii îmbunătăţiţi duhovniceşte care şi astăzi se nevoiesc în Sfântul Munte.