Muzeul unicat de soluri de la Iaşi

Din anul 1974, studenţii şi profesorii Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“ din Iaşi pot studia şi analiza toate tipurile de sol existente în România, în cadrul unui muzeu unicat, amenajat în cadrul Catedrei de Pedologie. Exponatele, în fapt profile de sol de doi metri adâncime, au fost analizate şi colectate în decursul a şase ani, constituind, în prezent, cea mai completă colecţie de soluri existentă în vreo universitate de profil din ţară.

Povestea muzeului de soluri de la USAMV Iaşi a început în anul 1968, din iniţiativa unui celebru profesor, mort după numai un an (1969), Nicolae Bucur. Demersul şi străduinţele sale au fost însă continuate de alte două cadre universitare, prof. Costache Teşu şi prof. Ernest Merlescu. Eforturile celor doi de a aduna profile de sol din toate zonele ţării, pentru ca studenţii să poată avea la îndemână material de studiu exact în aceeaşi stare cum se găseşte în natură, au fost răsplătite ulterior, conducerea universităţii hotărând ca muzeul să poarte numele lor. „Este cea mai completă colecţie de monoliţi, cuprinzând aproape toate tipurile de sol din ţară“, a declarat conf. univ. dr. Feodor Filipov, specialist în Pedologie. Muzeul - o expoziţie permanent deschisă publicului universitar - este amplasat în cadrul Facultăţii de Agricultură, facultatea care a acordat prima diplomă de inginer agronom din România. Cum se colectează un profil de sol Colectarea profilelor de sol e o activitate destul de minuţioasă şi necesită foarte multă atenţie. La extragerea unui profil de sol, pentru început, pedologul trebuie să delimiteze cu maximă precizie suprafaţa studiată. Ulterior, se sapă la o adâncime de doi metri, pentru a se vedea exact orizonturile de sol (straturile), apoi, cu ajutorul unei cutii din lemn, se decupează exact suprafaţa dorită. „S-a săpat la doi metri adâncime, succesiunea orizontului fiind, după cum se observă, cea din teren. N-a fost deteriorată structura, n-a fost deranjat nimic, solul este intact. S-au făcut profile de sol până la adâncimea de doi metri, s-a delimitat foarte bine, apoi s-au pus cutiile şi s-au desprins“, ne-a explicat prof. Filipov. Solurile prezente în expoziţia muzeului provin din toate zonele pedoclimatice ale ţării, însă cele mai multe sunt colectate din Moldova, o regiune extrem de variată în ceea ce priveşte calitatea şi proprietăţile tipurilor de sol. Ele au fost păstrate în cutii din lemn, protejate cu sticlă, tocmai pentru a-şi păstra intactă structura şi morfologia. România, un muzeu natural al solurilor Conform specialistului în Pedologie, în România se regăsesc aproape toate tipurile de sol existente în lume, din acest punct de vedere ţara noastră putând fi considerată un real muzeu natural de soluri. Este şi avantajul pe care mizează şi specialiştii în agricultură acum, după intrarea României în Uniunea Europeană (UE). „Cam 75% dintre tipurile de sol care există în lume se regăsesc şi în România, chiar dacă suprafaţa este relativ mică. Aceasta datorită diversităţii cadrului natural, a reliefului, a varietăţii rocilor, majoritatea tipurilor de sol“, ne-a spus specialistul. Statisticile în domeniu arată că România stă încă bine la capitolul fertilităţii solurilor, în condiţiile în care această proprietate se află într-o continuă scădere. Pe plan mondial, pe 62% din suprafaţa totală, solurile au o fertilitate redusă sau foarte redusă, 27% dintre soluri au o fertilitate moderată şi numai 11% o fertilitate ridicată. În România, numai 52% dintre soluri au o fertilitate redusă şi foarte redusă, fertilitatea moderată există pe 20,7% din soluri, iar ridicată şi foarte ridicată pe 27,3%. Dintr-o suprafaţă agricolă de 14.700.000 ha, 0,65 ha revenind pe cap/ locuitor, România se clasifică în primele 6 ţări din Europa, iar ca suprafaţă arabilă se găseşte pe locul 5, revenind câte 0,45 ha pe cap/locuitor. De asemenea, dispunem de o suprafaţă de 4.900.000 ha păşuni şi fâneţe, ocupând locul 7 în Europa. Aşadar, o sursă de biomasă extraordinară, care este încă nevalorificată pentru sectorul zootehnic şi de o suprafaţă de 6.800.000 ha de păduri. Specialiştii în domeniu susţin că potenţialul agricol al României suferă din cauza fărâmiţării excesive a proprietăţii, ceea ce duce la imposibilitatea practicării unei agiculturi intensive. Conform cercetărilor Institutului Naţional de Pedologie şi Agrochimie, se înregistrează o serie de factori naturali restrictivi, care, în ultima perioadă, ca urmare a schimbărilor climatice pe plan global, se reflectă în mod normal şi în ţara noastră: seceta excesivă frecventă, care se manifestă pe 7.100.000 ha, exces periodic de umiditate, în condiţiile anului 2005 pe 3.781.000 ha. În acelaşi timp, 6.300.000 ha sunt puternic sau foarte puternic afectate de eroziune. Soluri din toate regiunile româneşti Muzeul de soluri de la USAMV reuneşte soluri din majoritatea regiunilor ţării. Astfel, alături de solurile de silvostepă, specifice judeţului Iaşi, se regăsesc şi soluri turboase din Lozna (Dorohoi) sau Poiana Stampei (judeţul Suceava) sau soloneţuri specifice zonei de vest a ţării (Arad). „Solul specific zonei de silvostepă (în care se află şi Iaşul), unde întâlnim atât vegetaţie forestieră, cât şi de fâneaţă, poate fi uşor recunoscut datorită culorii roşietice, care a apărut ca urmare a pigmentării solului cu oxizi de fier. Aceste soluri se pretează pentru majoritatea plantelor cultivate, au un conţinut mare de humus, deci sunt favorabile culturii plantelor şi au o capacitate mare de reţinere a apei“, ne-a explicat conf. dr. Feodor Filipov. Un tip de sol interesant este cel denumit popular „de ora 12“ sau „de 5 minute“, din cauza proprietăţilor sale. Acestea au un conţinut mare de argilă. În lunile de vară se creează crăpături adânci la suprafaţă, solul se desprinde din partea superioară şi se depune la baza crăpăturilor. Umezirea ulterioară determină mărirea volumului solului şi au loc fenomenele de vertisolaj (de mişcare). Din acest motiv, specialiştii în pedologie nu recomandă cultivarea acestor suprafeţe cu rădăcinoase, cum ar fi morcovul, cartoful, pentru că se deformează. Culturile recomandate sunt cerealele. Solonceacurile, popular denumite şi „chelituri“, pentru că sunt lipsite de vegetaţie, constituie o altă grupă de soluri care se regăseşte în cadrul muzeului de la Agronomie şi care sunt specifice Luncii Bahluiului. Dl. Filipov ne-a explicat cum se formează aceste soluri: „Apa freatică mineralizată, care conţine săruri solubile şi care ajunge aproape până la suprafaţa solului, se pierde prin evaporare, iar sărurile se depun. Plante apar doar primăvara şi toamna când există o umiditate mai mare în sol“. ▲ Pedologia este ştiinţa care se ocupă cu formarea, evoluţia, însuşirea, clasificarea, răspândirea şi exploatarea raţională a solului. Termenul de „pedologie“ este de origine greacă, provenind din cuvintele „pedon“, care înseamnă „sol“ şi „logos“ - „ştiinţă“. Învelişul de sol constituie unul dintre cele mai importante resurse naturale şi principalul mijloc de producţie în agricultură, de care depinde securitatea alimentară a ţării. Exploatarea raţională a terenurilor este posibilă numai prin cunoaşterea, inventarierea şi evidenţa sistemică a resurselor de sol. Agricultura se bazează complet pe utilizarea solurilor, în Moldova acestea fiind în proporţie de 75% cernoziomuri, cele mai fertile soluri din lume.