Muzica, desigur

Poate că 27 nu este un număr rotund (deși e, to­tuși, 3 la puterea a 3-a...), dar cea de-a XVII-a ediție a Festivalului Internațional „George Enescu” e sigur „rotundă”, pentru că este plină de valoare artistică - și numai muzicală. La fel ca, de altfel, și edițiile precedente, încât am putea spune că de fiecare dată avem în față un eveniment jubiliar. În același timp, este un minunat prilej să ne gândim încă o dată, cu drag, ce rol joacă muzica în viața noastră.

Festivalul „George Enescu” este un eveniment muzical românesc de mare prestigiu inter­na­țional, demn de numele pe care-l poartă, căci ma­rele compozitor, dirijor, pianist și violonist român a fost o somitate pe plan mondial și, cel pu­țin prin câteva opere, și-a depășit binișor epoca.

Inițiat în anul 1958, la început festivalul s-a ținut din trei în trei ani. În anii 1980, manifestarea și-a cam pierdut din strălucire - ghici de ce! -, iar după Decembrie 1989 și-a regăsit suflul și, prin Hotărârea de Guvern nr. 258 din 13 martie 2002, s-a decis organizarea lui din doi în doi ani. Filarmonica din Viena, dirijată de Herbert von Karajan, Filarmonica din Stockholm, sub bagheta lui Sergiu Celibidache, Filarmonica din Londra, cu Sir John Barbirolli la pupitru, apoi Yehudi Menuhin, Claudio Arrau, Arthur Rubinstein, David Oistrah, Kurt Masur, Boris Berezovski, Antonio Menses, Jose Van Dam, Lawrence Foster și, de la noi, Elena Cernei, David Ohanesian, Nicolae Herlea, Viorica Cortez, Eugenia Moldoveanu, Elena Simionescu, Radu Lupu, Dan Grigore - cine n-a concertat la „Enescu”?

Dar prezența celebrităților nu s-a limitat la muzicieni. Pe scena ediției din 2013, de pildă, a urcat pe scena Ateneului Român și actorul John Malkovich. Sigur nu e o întâmplare faptul că, peste câțiva ani, Malkovich a acceptat cu bucurie să joace rolul unui alt mare muzician român, Sergiu Celibidache, în filmul „Cravata galbenă”, scris și regizat de fiul dirijorului, Serge Ioan Celibidache. Am avut privilegiul să citesc scenariul și sunt sigur că filmul, care va avea premiera românească în 14 noiembrie, va fi un moment de refe­rință în istoria cinematografiei. E o poveste tulburătoare!

Ediție după ediție, Festivalul Internațional „George Enescu” nu doar că a adus la București 4.000 de artiști în 100 de concerte (!), dar a venit mereu cu noi forme de manifestare, tot mai atractive pentru un public larg, depășind cu mult „clasa” melomanilor care merg tot timpul la concerte. Este în același timp un eveniment internațional care ridică prestigiul României, așezând-o ferm nu doar pe harta muzicii, ci cu totul pe harta lumii: sunt spectatori care vin de la mii de kilometri distanță special ca să asiste la manifestări, despre care se vorbește intens în presa interna­țională și înainte, și în timpul festivalului, și multă vreme după el. Iar Ziarul Lumina face parte, ca de obicei, din acest concert jurnalistic.

Limbaj universal, care nu are nevoie de traduceri. Univers infinit născut din doar șapte note, așa cum Dumnezeu a creat lumea în șapte zile. Cale de împăcare între oameni, care pot vibra la unison. Artă în care spiritul aproape că nu are nevoie de materie pentru a se exprima.

E muzica, desigur.