Naşterea lui Hristos, vestită de proroci

Lumea a fost anunţată despre venirea lui Hristos prin proroci. Aceştia au pregătit lumea pentru venirea lui Mesia prin prorocirile lor. Prin ei Dumnezeu a vestit neamul omenesc că va veni în lume un Mântuitor, Care este un urmaş al lui Avraam din seminţia lui Iuda şi Care Se va naşte din fecioară în Betleem.

Unul dintre aceşti proroci este  Sfântul Daniel pe care-l sărbătorim astăzi. Cinstirea lui înainte de Crăciun se datorează activităţii sale de proroc mesianic prin excelenţă, dar şi pentru că este unul dintre cei mai importanţi sfinţi din timpurile vechi-testamentare care au vestit şi au aşteptat venirea lui Hristos. El vesteşte în capitolul 9 al cărţii sale din Scriptura Vechiului Testament timpul venirii lui Hristos.

Despre locul unde Se va naşte Mesia aflăm din capitolul 5 al cărţii Prorocului Miheia: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei” (Miheia 5, 1).

Prorocul Isaia vesteşte despre naşterea din fecioară a lui Mesia: „Iată, Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel” (Isaia 7, 14). El profeţeşte despre Pruncul Sfânt spunând: „Căci Prunc s-a născut nouă, un Fiu s-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (Isaia 9, 5).

Prima vestire a venirii în lume a unui Mântuitor o găsim în prima carte a Bibliei, Facerea, unde Prorocul Moise relatează că imediat după căderea în păcat a protopărinţilor Adam şi Eva, Dumnezeu le-a făcut promisiunea unui Mântuitor: „Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” (Facerea 3, 15). Acest text este numit în teologia biblică Protoevanghelia Vechiului Testament sau întâia veste bună. Prin această profeţie mesianică Dumnezeu arată Întruparea supranaturală a Fiului Său şi faptul că prin Jertfa şi Învierea Sa zdrobeşte puterea celui rău asupra neamului omenesc.

Făgăduinţa unui Mântuitor este reînnoită de Dumnezeu, după cum ne arată textele din Vechiul Testament, prin prorociri mesianice. Ele au ca scop anunțarea venirii lui Mesia, prin care se realizează mântuirea lumii. Dumnezeu alege un om din urmaşii căruia Se va naşte Mântuitorul. Acest om este Avraam din care va răsări în lume Mesia. Lui Avraam Dumnezeu îi spune: „Se vor binecuvânta întru tine toate neamurile pământului” (Facerea 12, 3). Această promisiune divină este reînnoită şi către Isaac, fiul său: „Se vor binecuvânta întru urmaşii tăi toate popoarele pământului” (Facerea 26, 4). Iar nepotului său Iacov, Dumnezeu îi spune: „Nu va lipsi sceptru din Iuda, nici toiag de cârmuitor din coapsele sale, până ce va veni împăciuitorul, Căruia se vor supune popoarele” (Facerea 49, 10). Astfel, el primeşte vestea că din neamul lui Iuda va fi Mântuitorul lumii.

Toate aceste prorociri s-au împlinit la plinirea vremii, când a venit în lume Cel prezis de proroci, Hristos Domnul născându-Se din Maică Fecioară Preacurată în Betleemul Iudeei. Astfel s-a împlinit aşteptarea de veacuri a neamului omenesc a venirii lui Mesia.