Ne putem împărtăşi cu adevărat în cinci feluri

Sfânta Împărtăşanie este de mare folos omului, dacă se împărtăşeşte cu adevărat cu credinţă, cu pregătire şi dezlegarea duhovnicului

Cel ce se apropie cu nevrednicie, osândă îşi ia, că este foc care arde pe cei nevrednici, ai văzut ce se spune în rugăciunile dinainte de împărtăşire. Împărtăşirea cu Preacuratele, a te împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului este cea mai înfricoşată, cea mai bună şi cea mai sfântă taină, că zice Mântuitorul: „Cine mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu, întru mine petrece şi Eu întru dânsul“. Ne putem împărtăşi cu adevărat în cinci feluri, în Biserica lui Hristos. Prima împărtăşire şi cea mai importantă este cea cu Trupul şi Sângele Domnului. A doua cale de împărtăşire, după Marele Vasile, este împărtăşirea duhovnicească pe calea rugăciunii celei gânditoare a inimii. Poţi să vii în biserică şi, chiar dacă eşti oprit de preot, să te împărtăşeşti pe câţiva ani, te poţi împărtăşi de o mie de ori pe zi şi mai mult, pe altă cale, pe calea rugăciunii. Dacă vii în biserică şi zici rugăciunea „Doamne Iisuse“, cu toată inima, de câte ori ai suspinat după numele lui Iisus, de atâtea ori te-ai împărtăşit, ca şi cel ce a luat cu linguriţa Sfintele Taine. Aceasta este împărtăşirea pe calea rugăciunii celei gânditoare a inimii, cu care omul poate reuşi să se împărtăşească de multe ori pe zi, nu numai o dată. Al treilea fel de împărtăşire este pe calea lucrării poruncilor lui Hristos. Mântuitorul a spus să postim, ne-a arătat cum să postim; a zis să ne rugăm; a spus să primim pe cel străin, să adăpăm pe cel însetat, să hrănim pe cel flămând, să cercetăm pe cei închişi şi să-i iertăm pe cei ce ne greşesc. Când facem aceste porunci, ne împărtăşim pe calea poruncilor lui Hristos. Acesta este al treilea fel de împărtăşanie. Şi cu aceasta te poţi împărtăşi de multe ori pe zi, de câte ori ai lucrat poruncile lui Hristos. Auzi ce spune dumnezeiescul Maxim, în Filocalie: „Hristos stă ascuns în poruncile Sale. Cine face o poruncă, Îl primeşte pe Hristos“. Clar, nu numai Fiul, ci şi Tatăl vine. Şi unde-i Tatăl şi Fiul, pe toată Sfânta Treime o primeşte acela care lucrează poruncile lui Dumnezeu. A patra împărtăşire este prin auz. Cum? Eu sunt oprit de preot atâţia ani de la împărtăşire, fie că sunt femeie sau bărbat. Dar merg la biserică şi ascult cu evlavie Sfânta Liturghie. Dacă ascult cu evlavie cuvântul Domnului, de câte ori am luat un înţeles duhovnicesc prin auz, de atâtea ori m-am împărtăşit cu Hristos. Aceasta este împărtăşirea prin urechi, la patrulea fel de împărtăşire. Şi Apostolul spune clar: „Credinţa vine prin auz“. Tu primeşti cu linguriţa pe Hristos; eu Îl primesc prin urechi, când ascult cu evlavie Sfânta Liturghie, cântările şi predica preotului. Şi mă împărtăşesc de mii de ori pe zi, fără să ştii tu. Tu, poate, dacă nu te-ai pregătit bine, spre osândă să primeşti Sfânta Împărtăşanie. Iar eu, dacă stau cu credinţă, ca vameşul, în biserică, şi ascult cu evlavie slujba, mă împărtăşesc prin urechi. Al cincilea fel de împărtăşire este pe calea miridelor, a părticelelor ce se scot pentru noi, la Sfânta Liturghie. De aceea, nu putem pune la Sfânta Liturghie pe cei beţivi, pe sectari, pe cei ce se sinucid. Pentru că acea părticică ce se scoate reprezintă faţa acelui suflet. Aceste părticele se sfinţesc la Sfânta Epicleză, prin invocarea Duhului Sfânt şi, la sfârşitul slujbei, după ce s-a pus în potir partea lui Iisus, se zic cuvintele: „Plinirea potirului credinţei Duhului Sfânt“, apoi se pun şi părticele ce se scot pentru credincioşi. În sfântul potir este Trupul şi Sângele lui Hristos viu. Acestea din urmă sunt căi de împărtăşire pe calea lucrării faptelor bune, dar nu înlocuiesc pe cea dintâi. Numai o împărtăşire temporară şi, în caz de ceva, tot trebuie să se împărtăşească cu Trupul şi Sângele Domnului, cu Preacuratele Taine. Iată, aşa ne putem împărtăşi în cinci feluri, în Biserica Universală. (Ne vorbeşte părintele Cleopa, vol. 2)