„Nodul divin ce leagă lucrurile“

Pusă în relaţie desăvârşită cu Providenţa lui Dumnezeu, această inspirată şi fericită expresie a lui Saint Exupéry din Citadela ar putea avea o bogată semnificaţie teologică, dincolo de frumuseţea ei literară. Prin "nodul divin ce leagă lucrurile" noi înţelegem raţiunile divine sau gândurile lui Dumnezeu care apropie, leagă şi unesc lucrurile, faptele, întâmplările şi evenimentele, atât din istoria biblică a revelaţiei dumnezeieşti, cât şi din istoria lumii şi a Bisericii, precum şi din viaţa cotidiană creştină, prin întâlniri providenţiale, situaţii conjuncturale, intervenţii divine, rostiri inspirate, înţelesuri descoperite, îndemnuri şi călăuziri făcute sau rezolvări împlinite, întru totul după planul şi voia lui Dumnezeu. "Nodul divin ce leagă lucrurile" îl întâlnim şi îl descoperim atât pe firul vieţii noastre (Psalmul 138, 3), cât şi pe firul Bibliei, simbolizat de funia roşie de la fereastra casei lui Rahav din Ierihon (Iosua 2, 18). Astfel de noduri divine le vedem împletite în istoria revelaţiei de la Facere până la Apocalipsă, în istoria Bisericii de la Cincizecime până la Parusie şi în viaţa omului de la naştere până la mormânt. În "nodul divin ce leagă lucrurile" întâlnim şi descoperim intersecţii sau răscruci ale vieţii, intervenţii divine şi întorsături de situaţii. Nodul divin este străluminarea de fulger a voii lui Dumnezeu într-o anumită situaţie dată şi înclinarea cumpenei sau balanţei lucrurilor în direcţia cea bună, cea voită de Dumnezeu.

Astfel, contemplăm nodul divin providenţial în întâlnirea dintre Eliazar din Damasc, credinciosul slujitor al lui Avraam şi Rebeca, viitoarea soţie a lui Isaac, la fântâna din Mesopotamia, ca şi întâlnirea înlăcrimată dintre Iacob şi Rahela de mai târziu. Nodul divin împleteşte pe firul calvarului lui Iosif, cel vândut de către fraţii săi în Egipt, întâlnirea cu paharnicul lui faraon în temniţă şi tâlcuirea visului acestuia, ca pregătire a eliberării lui prin tâlcuirea visului lui faraon despre cei şapte ani de belşug şi cei şapte ani de foamete, care s-a împlinit întocmai. Nodul divin îl contemplăm în salvarea pruncului Moise din apele Nilului de către fiica lui faraon şi îl observăm mai apoi în întâlnirea dintre Moise şi Semfora, una dintre cele şapte fiice ale preotului Ietro sau Raguel din Madian, la începutul pribegiei de patruzeci de ani în acest ţinut al viitorului eliberator al lui Israel. Nodul divin îl desluşim în izbăvirea minunată a proorocului Daniel din groapa cu lei, în mântuirea celor trei tineri din cuptorul cel de foc şi în scăparea de la moarte a proorocului Iona aruncat în mare şi înghiţit în pântecele chitului, ca preînchipuire a Învierii lui Hristos. Printre multele exemple, arătări şi lucrări ale nodului divin în Noul Testament, amintim recensământul poruncit de împăratul Octavian Augustus în vremea Naşterii Mântuitorului în Betleem, ca împlinire a profeţiei lui Miheea şi faptul că mai apoi Mântuitorul Iisus Hristos se foloseşte la săvârşirea minunii săturării mulţimilor de cele cinci pâini de orz şi cei doi peşti pe care un copilaş le avea cu el în pustie, în urma intervenţiei Sfântului Apostol Andrei cel Întâi chemat (Ioan 6, 8-9). Întâlnirea prevestită mai înainte dintre cei doi ucenici trimişi în Joia Mare să pregătească toate cele necesare pentru Cina cea de Taină cu necunoscutul care ducea un urcior cu apă este tot o expresie şi dovadă a lucrării "nodului divin", ca şi întoarcerea lui Simon Cirineanul de la ţarină în Vinerea Mare şi rânduirea lui ca să ducă crucea lui Iisus şi crucea noastră spre răstignire pe Golgota. Nodul divin îl descoperim în întâlnirea pregătită de Duhul Sfânt dintre Sfântul Arhidiacon Filip şi famenul etiopian, curând după Cincizecime, şi alegerea celor şapte diaconi, precum şi descoperirea de către fiul surorii Sfântului Apostol Pavel a complotului pus la cale de un grup de peste patruzeci de iudaizanţi fanatici, care voiau să-l ucidă pe Apostolul neamurilor (Faptele Apostolilor 23, 11-35). Un nod divin este şi îngăduirea de către Dumnezeu a exilului Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan în insula Patmos şi încununarea acestui exil, a ucenicului iubirii şi a Noului Testament cu sublima şi înfricoşătoarea carte a Apocalipsei. Pe firul istoriei Bisericii şi a vieţii multor Sfinţi Părinţi desluşim noduri divine în vederea Sfintei Cruci pe cer de către Sfântul Împărat Constantin cel Mare; în ucenicia Sfântului Atanasie cel Mare pe lângă Sfântul Antonie cel Mare în pustia Egiptului; în întâlnirea şi prietenia dintre Sfinţii Vasile cel Mare şi Grigorie Teologul şi în legătura profundă sufletească şi duhovnicească dintre Sfântul Simeon Noul Teolog şi părintele său duhovnicesc Cuviosul Simeon Evlaviosul, pentru a da doar câteva exemple. Nodul divin adevereşte, întăreşte şi confirmă cuvintele Sfântului Apostol Pavel, care spune că "toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu" (Romani 8, 28). Noduri divine putem descoperi la fiecare pas şi găsi în fiecare ceas. O întâlnire providenţială, un sfat potrivit primit la timp, un cuvânt duhovnicesc, o lectură care ne poate pune pe gânduri, o experienţă a sacrului printr-o rugăciune înlăcrimată, printr-o spovedanie descătuşată, sau printr-o participare la o Liturghie înălţătoare, toate acestea sunt semne şi dovezi ale împletirii firului vieţii noastre cu firul voinţei şi harului lui Dumnezeu, "Care voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină" (I Timotei 2, 4), întru împlinirea unei ţesături şi desăvârşiri a planului Său divin. "Nodul divin care leagă lucrurile" nu va putea fi tăiat niciodată de vreo sabie, precum nodul gordian, deoarece este împletit, legat şi apărat de "Sabia Duhului, care este cuvântul lui Dumnezeu" (Efeseni 6, 17).