Nu este atât de grozav a se îmbăta cineva de vin, pe cât este a se îmbăta cu pofta de bani

Data: 30 Iulie 2008

Ai văzut că cel ce se dezmiardă în plăceri, nu numai că este mai ticălos decât cel mort, ci chiar decât cel îndrăcit este mai prejos? Fiindcă de acela îţi este milă, pe când pe acesta îl urăşti; unul se bucură de iertare, de vreme ce nu este vinovat de boala ce-l stăpâneşte, pe când celălalt va fi osândit pentru bolile morale ce singur şi le-a provocat. Dacă acesta văzut pe dinafară şi este atât de ridicol si de dispreţuit, cu balele la gură şi mirosind a vin, apoi gândeşte-te la acel suflet nenorocit, care este înmormântat în trupul lui ca într-un mormânt, gândeşte-te, zic, cum se găseşte el acolo!

Este acelaşi lucru ca şi cum ai vedea pe o fecioară împodobită, cuminte, liberă, nobilă şi frumoasă, ajunsă în puterea unei slugi barbare, spurcate şi urâcioase, care-şi bate joc de ea. Astfel este beţia. Deci care dintre cei ce au mintea limpede nu ar prefera ca să moară de o mie de ori mai bine, decât să trăiască astfel o singură zi? Când se face ziuă şi se scoală din somn după acea batjocură, chiar de s-ar părea că sufletul lui este treaz, totuşi nici atunci nu se bucură de o curată înţelepciune, pentru că norii beţiei îi stau încă dinaintea ochilor. Dar chiar de i-am îngădui să fie în adevăr treaz, care este câştigul lui? O asemenea trezie nu-i foloseşte la nimic, ci numai doar că se gândeşte la cei ce-l vor acuza. Când el se sluţeşte în beţie, câştigă numai atâta că nu simte pe cei ce-l iau în bătaie de joc, însă după ce se face ziuă, a pierdut şi această mângâiere, căci şi slugile cârtesc, şi femeia se simte ruşinată, şi prietenii îl batjocoresc, şi duşmanii râd de el. Dar ce ar putea fi mai de jale decât o astfel de viaţă, ca ziua întreagă să fie ridiculizat de toţi, şi spre seară în aceleaşi sluţenii să se găsească iarăşi? Dar ce? Voieşti poate ca să aducem la mijloc pe cei lacomi? Căci şi lăcomia este o altă beţie, mai grozavă decât cea dintâi, iar dacă este beţie, apoi e şi moarte, cu mult mai rea decât moartea naturală, fiindcă şi aceasta este o beţie mai rea decât beţia de vin. Într-adevăr, că nu este atât de grozav de a se îmbăta cineva de vin, pe cât este de a se îmbăta cu pofta de bani. În beţia de vin paguba merge până la patimă, se sfârşeşte în nesimţire şi în pierderea desăvârşită a beţivului, pe când în beţia de bani, vătămarea se răsfrânge asupra multor suflete, şi, de aici, aprinde totdeauna felurite lupte şi chiar războaie. Este de trebuinţă, prin urmare, să-l punem şi pe acesta în fala celuilalt beţiv şi să vedem în ce anume se însoţeşte cu acela, în ce chip sau măsură îl întrece, şi cum ei sunt beţi, să le facem astăzi comparaţie pilduitoare. Pe acel fericit, care vieţuieşte cu Duhul, nu-l vom compara nicidecum cu aceştia din urmă, ci numai pe aceştia îi vom examina îndeaproape. Aşadar, în ce anume se însoţesc aceştia şi în ce se aseamănă? În natura bolii chiar. Felul beţiei, desigur că este deosebit, fiindcă unul se îmbată de vin, iar celălalt de bani; însă patima lor este aceeaşi, fiindcă amândoi sunt stăpâniţi de aceeaşi poftă. Cel ce se îmbată de vin, cu cât ar bea mai multe pahare, cu atât mai mult încă doreşte să bea, iar cel ce iubeşte banii, cu cât va aduna mai mulţi, cu atât mai mult i se aprinde pofta de bani, şi setea după ei îi devine mai grozavă. În aceasta se aseamănă perfect, pe când, în celelalte, iubitorul de argint covârşeşte pe beţiv. Şi în ce anume? În aceea că beţivul de vin pătimeşte de ceva natural, fiindcă vinul, pricinuind călduri, măreşte şi sporeşte uscăciunea din stomac, şi astfel îi face pe beţivi să înseteze; dar iubitorul de argint cum şi de unde îi vine veşnic pofta de a avea tot mai mult? Patima aceasta deci este neexplicată şi ea seamănă mai mult cu o enigmă. Dar de credeţi, să-i vedem pe aceştia şi după beţie. Ei bine, pe iubitorul de argint nu-l vom vedea niciodată în acea stare de după beţie, fiindcă el veşnic este în stare de beţie. Deci, în această stare de beţie fiind amândoi, să vedem şi să judecăm care din aceştia doi este mai de râs, ca apoi să ne formăm o idee exactă despre ei. (Texte selectate din Omilia a XIII-a a Sfântului Ioan Gură de Aur)