O Catedrală de cuvinte

Având ca pridvor Pentateuhul lui Moise iar naos cărţile Regilor şi ale Proorocilor, o Catedrală de cuvinte nu poate avea decât Noul Testament ca sfânt şi dumnezeiesc Altar. Prin Catedrala de cuvinte înţelegem teologic, metaforic şi literar orânduirea tuturor cuvintelor inspirate de Duhul Sfânt din Sfânta Scriptură şi asistate de acelaşi Duh din Sfânta Tradiţie, ca nişte pietre nevăzute în construcţia şi zidirea acestui templu al lui Dumnezeu, precum în vedenia din "Păstorul lui Herma" din scrierile Părinţilor Apostolici, unde şapte îngeri ai lui Dumnezeu zidesc neîncetat turnul Bisericii lui Hristos.

În Catedrala de cuvinte contemplăm adunate, zidite şi aşezate în mod nevăzut toate cuvintele adevărate şi conforme cu adevărul Revelaţiei dumnezeieşti care s-au rostit ori s-au scris vreodată despre Dumnezeu, Prea Sfânta Treime, Creaţie, Providenţă, Întrupare, Răscumpărare şi mântuire prin Hristos în Duhul Sfânt, despre Biserică, Harul lui Dumnezeu, Sfintele Taine, Sfânta Liturghie, sfinţire, îndumnezeire şi Eshatologie. În Catedrala de cuvinte auzim cuvintele patriarhilor Enoh şi Noe, Avraam, Isaac şi Iacob, Melchisedec şi Iosif. În Catedrala de cuvinte citim cuvintele lui Moise şi ale lui Iosua, ale Judecătorilor şi ale Regilor, ale Psalmilor lui David şi ale înţelepciunii lui Solomon din Pilde, Ecclesiast şi Cântarea Cântărilor. În Catedrala de cuvinte ne minunăm de cuvintele proorocilor mari şi mici, scriitori şi nescriitori, de fulgerul cuvintelor sfântului Ilie şi de tunetul cuvintelor sfântului Ioan Botezătorul, de adâncul cuvintelor proorocului Isaia şi de puterea cuvintelor profetului Iona, de cuvintele înlăcrimate ale lui Ieremia şi de viziunile proorocului Iezechiel, de înălţimea tainelor sfântului prooroc Daniel şi de frumuseţea cuvintelor tuturor celorlalţi sfinţi prooroci. Cuvintele Scripturii zidesc Biserica lui Hristos Marele Preot sau Arhiereu al Catedralei de cuvinte este Cuvântul sau Logosul lui Dumnezeu, de la Care pleacă şi spre Care se îndreaptă şi se întorc toate cuvintele rostite sau scrise vreodată, închinându-I-se Lui, precum snopii fiilor lui Iacob înaintea snopului lui Iosif, din visul acestuia. Cuvintele Scripturii de la "Să fie lumină!" (Facere 1, 3) şi până la "Vino, Doamne Iisuse!" (Apocalipsă 22, 20); cuvintele Liturghiilor de la binecuvântare până la otpust; cuvintele propovăduirilor de la prolog până la epilog; cuvintele rugăciunilor de la semnul sfintei Cruci până la cea din urmă lacrimă plină de bucurie izvorâtă din ochi sau ştearsă de pe obraz şi până la cel din urmă stih de acatist sau vers de paraclis; cuvintele ascunse în glasul clopotelor şi tăcerile învăluite în crucile şi în troiţele din cimitir şi de la margine de drum, precum şi miresmele cele cu bun miros din raclele şi de la moaştele tuturor sfinţilor, sunt zidite şi sălăşluite în Catedrala de cuvinte. Curcubeul lui Noe este arcada de la intrare; imnele îngereşti sunt corul Catedralei, iar cei patru profeţi mari, precum şi cele patru sfinte Evanghelii, sunt coloanele ei de susţinere. Prologul Evangheliei de la Ioan, unul din "fiii tunetului" (Marcu 3, 17), din ziua de Paşti, este glasul de clopot şi de tunet, iar Apocalipsa este bolta sau cupola ce ne coboară transcendentul întru pogorârea Noului Ierusalim, la A Doua Venire a Domnului. Crucea de pe turla Catedralei de cuvinte este semnul Fiului Omului ce se va arăta pe cer la Parusie. Iconostasul Catedralei de cuvinte este alcătuit şi zugrăvit din toate icoanele revelaţiilor sau descoperirilor dumnezeieşti, iar altarul Catedralei de cuvinte stă pe toate altarele biblice, începând de la Abel, Noe şi Avraam, până la Moise, David, Solomon şi sfântul Ilie şi până la altarul lui Hristos de pe crucea Golgotei. Catedrala de cuvinte stă neclintită "pe temelia apostolilor şi a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind Însuşi Iisus Hristos. Întru El orice zidire bine alcătuită creşte ca să ajungă un locaş sfânt în Domnul, în care voi împreună sunteţi zidiţi, spre a fi locaş al lui Dumnezeu în Duhul" (Efeseni 2, 20-22). Soborul sfinţilor prooroci şi al sfinţilor apostoli, soborul sfinţilor Părinţi şi al celor douăzeci şi patru de bătrâni din Apocalipsă slujesc neîncetat, împreună cu oştile cereşti şi cetele îngereşti, pe Antimisul revelaţiei dumnezeieşti Liturghia cosmică, în duhul ortodox al închinării în Duh şi Adevăr. În Catedrala de cuvinte îl vedem pe patriarhul Avraam aducând jertfă pe Moria şi pe Moise pogorându-se cu tablele legii de pe Sinai. În Catedrala de cuvinte îl vedem pe psalmistul David cântând din harfă la strană "cântarea treptelor" şi pe fiul său, împăratul Solomon, sfinţind templul din Ierusalim. În Catedrala de cuvinte îl vedem pe sfântul Ilie pogorând foc din cer la Rusaliile de pe Carmel şi-l auzim pe proorocul Iona propovăduind pocăinţa în Ninive. În Catedrala de cuvinte Iosif patriarhul tâlcuieşte visele şi proorocul Daniel desluşeşte taina cuvintelor scrise de mâna lui Dumnezeu pe pereţii făpturilor creaţiei. În Catedrala de cuvinte Se naşte după trup Cuvântul lui Dumnezeu, din Sfânta Fecioară Maria şi de la Duhul Sfânt, pentru a Se boteza mai apoi în Iordan şi a Se schimba la Faţă pe Tabor. Catedrala de cuvinte stă zidită ca o cetate pe stâncă pe Muntele Fericirilor şi al Predicii de pe munte. Întruparea Domnului - temelia Catedralei În Catedrala de cuvinte Hristos Domnul vindecă pe cei bolnavi, mângâie pe cei întristaţi, înviază pe cei morţi, şterge lacrimile celor ce plâng, caută pe cei rătăciţi, cheamă pe cei osteniţi şi împovăraţi, mustră pe cei împietriţi, îmbracă pe cei goi, adapă pe cei însetaţi, hrăneşte pe cei flămânzi, învaţă pe cei neştiutori, primeşte pe cei sărmani, iartă pe cei păcătoşi şi moare din dragoste pentru noi, jertfindu-Se pe Cruce. În Catedrala de cuvinte Hristos ni se arată tuturor viu după Înviere. În Catedrala de cuvinte Mântuitorul se înalţă la cer, mergând pentru a ne pregăti loc şi, şezând de-a dreapta Tatălui, ne trimite pe Mângâietorul, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede (Ioan 15, 26) şi Care, călăuzindu-ne la tot adevărul (Ioan 16, 13), ne va ajuta să descoperim în Catedrala de cuvinte limbile de foc de la Rusalii, care aprind cuvintele, dându-le sens, rost şi putere multă. În Catedrala de cuvinte îi vedem pe sfinţii ucenici şi apostoli îmbrăcaţi cu putere de sus şi îi auzim vorbind în limbi noi "minunile lui Dumnezeu". Dacă Întruparea Domnului este temelia şi fundamentul Catedralei de cuvinte, iar Învierea Domnului este transfigurarea ei, Pogorârea Duhului Sfânt este împlinirea, târnosirea şi desăvârşirea Catedralei de cuvinte, învăluirea în norul Duhului Sfânt de pe Sinai, Tabor şi Muntele Măslinilor. În Catedrala de cuvinte vameşul intră smerit şi se roagă tainic auzit, Maria din Betania varsă mirul de nard, iar fecioarele înţelepte ies cu candele aprinse întru întâmpinarea Mirelui. În Catedrala de cuvinte sfântul arhidiacon Ştefan Îl vede pe Hristos şezând întru slavă de-a dreapta Tatălui, iar sfântul apostol Pavel Îl contemplă în negrăita lumină iubitoare şi orbitoare de pe drumul Damascului, pentru a fi răpit mai apoi la al treilea cer. În Catedrala de cuvinte auzim de pe acum "glasul arhanghelului şi trâmbiţa lui Dumnezeu" (I Tesaloniceni 4, 16) şi cuvintele Dreptului Judecător "Veniţi, binecuvântaţii Părintelui Meu, de moşteniţi Împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii..." (Matei 25, 34), precum şi celelalte înfricoşătoare cuvinte ale Lui către cei de-a stânga. Şi Catedrala de cuvinte "nu are trebuinţă de soare, nici de lună ca să o lumineze, căci slava lui Dumnezeu a luminat-o şi făclia ei este Mielul. Şi neamurile vor umbla în lumina ei..." (Apocalipsă 21, 23-24). "Şi noapte nu va mai fi; şi nu au trebuinţă de lumina lămpii sau de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu le va fi lor lumină şi vor împărăţi în vecii vecilor" (Apocalipsă 22, 5).